"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

5 august 2016

Uităm










În natura mea, am un obicei de a uita. Uneori le spun prietenilor, cu un umor negru, că eu voi avea Alzheimer la un moment-dat. Altfel nu-mi pot explica de ce uit atât de mult. Pentru că sunt lucruri, trăiri, momente pe care chiar ar trebui să nu le uit. Și deși oamenii în general își doresc să-și amintească toate momentele frumoase din viața lor, eu cred că sunt exact pe dos.
Eu vreau să-mi amintesc acele momente atât de grele din viața mea, când am crezut că n-o să mă mai ridic și n-o să pot să continui din acel punct. Poate îmi place să-mi automutilez sufletul, nu știu. Însă nu vreau să uit când mi-a fost inima frânta pentru prima dată; nu vreau să uit cum m-am simțit când am fost umilită prima dată; nici când număram fiecare bănuț intrebându-mă cum o să mă descurc până la următorul salariu; nu aș fi vrut să uit cum mă simțeam când băteam din ușă în ușă încercând să găsesc un job; nu vreau să uit cum m-am simțit când am trăit pentru prima dată rasismul pe pielea mea; nu vreau să uit că erau momente când voiam să mă las batută...dar nu am făcut-o.


Da, este atât de important să ne amintim lucrurile frumoase. Este vital sa pastram amintirile dragi in sufletul nostru și din când în când să mai aruncăm o privire către ele ca să nu uităm cât de binecuvântați suntem și am fost. Însă este la fel de important să ne uitam la ce ne-a durut, la ce a fost atât de greu, la eșecuri..să ne aducem aminte cât de imposibil părea să ieșim de acolo. Și apoi să spunem: cu toate acestea, am reușit. Doar așa poți să-ți spui ție: știu cum să merg mai departe de aici, pentru că am mai fost în punctul acesta la un moment-dat. 






“Anything that works against you can also work for you once you understand the Principle of Reverse.” 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Tu la ce te gândești?