"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

14 mai 2016

Despre cum depresia m-a ajutat sa ma descopar




Mereu am crezut ca daca te iubesti pe tine insuti este o dovada de egoism sau chiar narcisism. Aceasta presupunere a izvorat din dragostea mea pentru oameni si pentru viata, in general. Mama mea m-a invatat sa uit de mine si sa fiu darnica, sa ofer dragoste si bunatate. Cumva eu am inteles gresit lectia mamei mele. Sunt sigura acum ca ea nu mi-ar fi spus niciodata sa ma fac mica in fata oamenilor si sa fiu umila indiferent de situatie. Nu. Mama mea doar a sperat ca voi intalni oameni care nu vor face asta din mine. Tot de la ea am preluat si naivitatea ca toti oamenii sunt buni. Si nu ma intelegeti gresit; sunt sigura ca pana si cel mai ingrozitor raufacator, undeva in adancul sau crede ca are intentii bune..poate pentru sine, poate..cine stie? 

Asa ca acum invat sa ma iubesc pe mine. Insa nu mai presus de Dumnezeu sau de oameni si viata..Nu.. Ci doar invat sa ma apreciez pe mine si sa ma accept asa cum sunt. Sa imi descopar slabiciunile si sa incerc sa imbunatatesc atat cat pot. 
Asa ca..
Am invatat sa accept linistea si solitudinea din interiorul meu chiar si atunci cand sunt inconjurata de o multime de oameni. Dar numai dupa ce am trait singuratatea, depresia si dependenta nejustificata fata de unii oameni.  
Am invatat sa imi controlez lacrimile si disperarea si sa le transform in ganduri bune. Dar numai dupa ce am plans nopti la rand; numai dupa ce am vazut apusul si rasaritul fara sa inchid un ochi intre ele..
Am invatat sa accept ca depresia nu dispare, insa poate fi tratata si controlata. Dar numai dupa ce mi-am dorit ca viata mea sa se sfarseasca in nenumarate randuri, doar pentru ca moartea imi parea singura scapare..
Am invatat sa inteleg si sa accept esenta unor intamplari din viata mea. Insa numai dupa ce am trait umilinta, respingerea si nedreptatea.
Am invatat sa accept ca oamenii nu au cum sa inteleaga prin ce treci si este in regula. Insa numai dupa ce mi-am strigat durerea si m-am lovit de judecati aspre cand tot ce imi doream era ca cineva doar sa asculte..

Am invatat toate acestea si multe altele..insa lectiile mele au fost predate de cei mai aspri "profesori". Si vreau sa cred ca un om poate sa invete sa se accepte pe sine dar si pe ceilalti si prin alte cai..nu atat de dureroase. Aici este vorba doar de cum am ales eu sa invat. Pentru ca tot ce ni se intampla este rezultatul alegerilor noastre.

Eu nu dau lectii si nici sfaturi..insa am mereu ganduri de oferit oamenilor. Si nu inseamna ca gandurile mele sunt adevar pentru ei..Nu.. 
Am invatat sa imi inteleg si controlez gandurile si emotiile..Insa numai dupa ce gandurile si emotiile m-au controlat pe mine.




“There’s a crack (or cracks) in everyone…that’s how the light of God gets in.” 
― Elizabeth Gilbert


2 comentarii:

Tu la ce te gândești?