"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

6 noiembrie 2015

Tu ești România, tu schimbi România.

   


 



  M-am născut acum 24 de ani și vreo câteva luni într-un oraș despre care nimeni nu a auzit vreodată, aici unde eu locuiesc acum. M-am născut într-o țară despre care aici nu se știu atât de multe iar ce se știe sunt fie lucruri neadevarate fie prea puțin importante. Așa că eu am devenit responsabilă față de țara mea. Pentru oamenii care mă cunosc și nu îmi vorbesc limba, eu sunt oglinda țării mele. Eu sunt un etalon și chiar un simbol pentru țara mea, in ochii lor. Prin prisma mea, acești oameni, fie vor vrea sa îmi viziteze țara cu nerăbdare, fie vor rămane cu un gust amar. Iar eu știu asta.
     Am crescut într-o familie de oameni cu frică de Dumnezeu. Nu am avut niciodată prea multe însă mereu ne-am avut unul pe celălalt și așa nu ne-a lipsit nimic. Mama m-a învățat să nu mă tem vreodata pentru cele materiale și să fiu bună cu cei din jurul meu. Cu siguranța nu am ajuns la maturitatea mamei mele, însă sper ca ușor ușor să ajung acolo. Spun toate astea pentru ca tu acela care citești rândurile acestea sa poți să ai o imagine despre cine îți reprezintă țara, undeva departe de ea.
    Aici unde oamenii sunt curioși să afle, să exploreze și să înțeleaga lucruri. Eu îi ajut să faca asta zi de zi, atunci când vine vorba de Romania. Să vă spun că au transmis gândurile lor bune față de tragedia din 30 octombrie? Sau să vă spun că managera mea de origine chineză dar născuta în Marea Britanie a gătit ciorbă de pui și a spus că a fost cea mai bună supă pe care a mâncat-o vreodată? Sau v-aș mai spune cum prietena mea din Iran a mâncat zacuscă de la mama și spunea cum simte mirosul de vinete coapte pe foc de parca le-ar fi făcut cineva atunci? Poate despre tot departamentul unde lucrez care săptămânal învață un nou cuvânt în limba română? Și despre mirarea colegei mele de birou când a descoperit că Transilvania este în România și că peisajul este de poveste? Sau poate despre privirile uimite atunci când le povestesc că da, în România avem căruțe cu cai și eu pot să "conduc" una. Și le tot povestesc zi de zi despre cât de frumoasă este țara mea.
     Dacă știi cum să le vorbești oamenilor, ei vor ști să perceapă mesajul. Daca eu le-aș povesti cu ură și dispreț că atunci cand eram copil mergeam desculță și duceam vaca la păscut în baltă, cu siguranță le-ar fi milă că am avut parte de o așa copilarie. Însă eu le povestesc despre cât de frumos era când eram copil și mâncam corcodușele necoapte direct din pom, despre faptul că beam laptele de la vacă exact când era mulsă sau despre cum ne dădeam pe derdeluș. Și atunci le transmit și lor, iubirea mea față de țară. Și poate poate, vor vrea să o viziteze.
    Atunci când vom învăța să ne iubim aproapele și să respectăm pe cel de lângă noi, atunci vom schimba România. Fiecare dintre noi.


Cu drag și dor,
Oana