"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

21 ianuarie 2014

Prietenei mele..



Când eram adolescenți, fiecare dintre noi avea o gașcă. În gașca respectiva, fie că erau 2 persoane sau 10, erau cei mai buni prieteni ai noștri și așa îi intitulam dacă ne intreba cineva.
Cu toții eram cei mai buni prieteni din lume, cu titlu onorific. Însă anii au trecut și în mintea mea o aud doar pe mama spunându-mi: "În viață, dacă ai măcar un prieten adevărat, este mare lucru." La vremea când mama mi-a spus asta eu i-am răspuns: "Da mă mamă, ce știi tu..". După cel puțin 7 ani de la acel moment, pot să spun cu mâna pe inimă că mama mereu a avut dreptate. 
Am avut nenumărate prietenii, am cunoscut mulți oameni, dar cu toții au venit și au plecat. Sau poate chiar și eu la rândul meu, am fost doar un prieten voiajor pentru mulți pe care i-am întâlnit. Însă după toate experiențele, există ea, cea mai bună....prietenă a mea. V-o prezint pe Silvia.

Ne-am cunoscut la 15 ani, în clasa a 9-a. Ea era cea mai inteligentă elevă din clasă. Stătea în prima bancă pentru că purta ochelari și trebuia să fie cât mai aproape de tablă. Nu am interacționat prea mult pentru ca erau deja formate grupulețe cu cei ce fuseseră împreună și în școala gimazială și Silvia făcea parte dintr-un asemea grup. Ușor ușor, dupa ce am început să ne cunoaștem cu toții am ajuns la concluzia că este o persoană foarte drăguță și sociabilă. Și era bună la mate, fizică, franceză, chimie, engleză.. Da, așa este, era bună la toate. (și nu era genul de tocilar dubios )
Pentru mine Silvia a ieșit în evidență când a venit prima dată cu parul tuns și cu breton. Cred ca atunci a fost momentul în care, fata tăcută si inteligentă a făcut impresie,dar nu numai în fața profesorilor.( Sunt extrem de sigură că acum râde când citește rândurile astea). Are un păr blond, des și drept de orice fată ar fi invidioasă și ochii mari de un albastru-verzui. Cum zice tata: "Silvia zici ca e o actriță din filme." E un chip special pe care dacă îl vezi nu îl uiți prea ușor. Și e un suflet atât de bun pe care dacă îl cunoști, n-o să-l mai lași. 

Prin nu știu ce circumstanțe am ajuns să stăm amândouă în aceeași bancă, iar pentru mine a fost ca la un bilet câștigător la Lotto. Daca mergeți și întrebați profesorii din liceu de Oana și Silvia de la Mate-Info Bilingv Engleza vor începe sa râdă, vă asigur.
În afara faptului că am devenit mai bună la franceză din cauză ca stăteam cu Silvia în bancă și că aveam temele la mate făcute, pentru că le copiam de la ea, am început să câștig o prietenă pentru întreaga viață.
Am intrat împreună în bucluc de prea multe ori, am râs în ore, am bârfit pe toată lumea, am fost nedespărțite de atunci. Ea era cea care îmi sufla formule când eram ascultată la mate și tot ea mă ținea în brațe când luam 3 când se termina ora. Eu am fost acolo când ea a luat singurul 2 din cariera ei de licean, la chimie, în pauză. 
Tare aș fi vrut să pot să-mi amintesc fiecare zi din viața mea, ca să nu pierd niciun moment și să risc să nu mi-l amintesc. Însă acesta e motivul pentru care unii oameni, nu mai pleacă de lângă tine. Dacă eu n-o să-mi amintesc ceva, Silvia sigur o va face.
Am fost împreună când fiecare dintre noi a împlinit 18 ani, am fost acolo una pentru cealaltă când ne era inima frântă de vreun băiat. Am reușit sa facem ca momentele grele, să fie mai ușoare, doar pentru că ne aveam una pe cealaltă.

După anii de liceu, au urmat cei mai frumoși ani ai noștri, de studenție. S-ar putea scrie un roman despre noi doua si anii de facultate. Am locuit amândouă și în 3 ani de zile, niciodată nu ne-am certat, nu am țipat una la cealaltă și nu ne-am făcut niciun rău. Când eu am fost impulsivă, Silvia a știut să fie răbdătoare și caldă. 
Mulțumesc Domnului pentru ea, pentru Silvia. Sunt binecuvântată să am o prietenă adevărata. Eu o numesc : suflet pereche. Sufletul pereche este acel om care știe cum te simți chiar dacă este departe, care știe ce vrei să spui când nu ai prea multe cuvinte și care știe să te accepte așa cum ești fără să încerce să schimbe măcar un mic amănunt la tine.

Pe 22 ianuarie, Silvia mea împlinește 23 de ani. Este primul an când nu sunt acasă de ziua ei și când n-o să-i mai pot cânta "La mulți ani" la 12 noaptea, dar ea e in inima mea și în gândul meu, oricât de departe am fi una e cealaltă.
Îmi doresc să fie sănătoasă și în continuare optimistă și caldă. 

La mulți ani, sis a mea! Nu ești niciodată singură!

4 comentarii:

  1. te iubesc mult de tot si iti multumesc pentru tot ce insemni in viata mea!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pot sa cred cat de mult ma regasesc in articolul asta. Si eu am cunoscut-o pe prietena mea cea mai buna in clasa a9a.Era cea mai buna la toate materiile in special la franceza. Era olimpica internationala si inca e cea mai buna si acum.Si noi am stat impreuna insa doar un an de facultate. Ne-am inteles mereu si o sa ne intelegem intotdeauna. Stiu totul despre ea asa cum si ea stie totul despre mine. M-a ajutat in nenumarate randuri si a fost langa mine atunci cand am avut cea mai mare nevoie.E extraordinar sa ai pe cineva cu care sa te intelegi chiar si fara sa scoti un sunet.Ma bucur ca ai un astfel de prieten.Toti avem nevoie de asa ceva.
    La multi ani fericiti prietenei tale Silvia! ^^

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc tare tare!! Nu-i asa ca e un sentiment minunat sa ai asa un om langa tine? Si ma bucur enorm ca si tu il impartasesti :*

      Ștergere

Tu la ce te gândești?