"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

19 februarie 2013

Cărți: Exerciții de echilibru, Tudor Chirilă


       Există mai multe motive pentru care mi-am dorit să citesc această carte. Și da,principalul motiv este Tudor Chirilă. M-am gândit așa: ca actor, este genial; ca artist, nu ai cum să-l uiți; să vedem dacă și ca scriitor se ridică la înălțimea așteptărilor. Și m-am convins că așa este.

Am fost la concertul Vama la Sala Palatului, am fost și la lansarea cărții la Gaudeamus,unde m-am ales cu un autograf chiar pe prima pagină. Tudor Chirilă este sensibil și scrie pentru el, nu pentru ca cineva să-l citeasca, exact cum a spus și Cristian Tudor Popescu când s-a lansat cartea. 
Cartea aceasta este compusă din multe alte cărți mai mici. Nu ai cum să te plictisești citind-o pentru că nu știi niciodată cu ce poveste te va surprinde următoarea pagină. Am citit-o printre suspine și zâmbete. Am reflectat asupra a ceea ce descopeream acolo și mi-a dat de gândit.

Te face să realizezi că iubirea este cel mai frumos sentiment dăruit de Dumnezeu și că societatea în care trăim sufocă iubirea și fericirea. Suntem prinși in fuga vieții și uităm să ne oprim pentru o clipă sa privim cerul și sa tragem adânc aer în piept. 

Pentru că în această situație cuvintele mele sunt de prisos, va invit să vă delectați cu câteva pasaje pe care le-am cules din carte. Sper să vă convingă ca merită citită și păstrată bine în bibliotecă.Țin să specific faptul că nu ține cont de vârstă.
O carte care mă inspiră.
***

“ Timpul se retrage din viețile noastre, iar odată cu retragerea lui rămâne brutalitatea răspunsurilor venite prea devreme. Timpul fuge de mine în seara asta. Poate că singura noastră șansă e să fugim noi după el. Cu voia lui Dumnezeu.”

“ …Unde vreau să ajung cu atâtea întrebări la care n-aș putea suporta povara răspunsului greșit…? Și de ce-ar mai conta peste ani precizia amintirilor tale, iubito? De ce-ar mai conta peste ani? Ce ciudați suntem noi, oamenii.. Ne proiectăm fericirea și dramele în viitor, negând iresponsabili prezentul. Căci dacă aș accepta prezentul, iubito, tu n-ar mai trebui, oarbă fiind peste zece ani, sa răspunzi la toate incertitudinile unei iubiri îngropate… Dar când s-a îngropat iubirea? În prezent, iubito… în prezent…”

”Băi fraierilor! Nu înțelegeți că e vorba de iubire?! Nu înțelegeți băi că ne așteaptă undeva după colt? E vorba de iubire, mă! Nu înțelegeți că la toți ne e dat să iubim? Absolut la toți? În mod egal, mă! Jumătațile noastre ne așteaptă, dar noi ne rătăcim, orbecăim în întuneric! Dumnezeu e iubire, mă! Nu înțelegeți că e atât de simplu ? Nu înțelegeți că trebuie să luptăm să ieșim din întuneric ca să ne găsim unii pe alții!! Unde îl căutați pe Dumnezeu? E simplu! Dumnezeu vrea să ne luptăm să găsim iubirea! Diavolul e în noi și ne face să rătăcim în întuneric! Voi nu înțelegeți că Diavolul strică puzzle-ul? Trebuie să ne iubim, înțelegeți?”

”Mă gândesc la sufletul meu ca la o camera mare cu pereți de tablă și ecou nesfârșit. Într-un colt zace inima… Din tavan spânzură un bec. În jurul lui, atrase de lumină, roiesc gândurile. ”

” Dumnezeu stă ascuns în spatele stelelor și proiectează imagini pentru fiecare dintre noi. Filmele noastre, milioanele de filme proiectate de Dumnezeu și vizionate în avanpremieră de îngeri. ”

”Ce frumos că visele nu sunt afectate de criză.”
”Vindecă-te singur. E tot ce poți face pentru tine.”
”Al naibii să fiu dacă ai nevoie de cineva ca să suferi și mai apoi să te vindeci.”

”Nu, din păcate, conștiința nu e reglabilă ca un ceas deșteptător. Ar fi atât de simplu să ne amintim zilnic că trebuie să construim amintiri frumoase.”

”Trebuie să-i sperii din când în când pe oameni ca să-și prețuiască viața.”

”O singură întrebare uităm să ne punem, preocupați de această goană nebună: Dacă fericirea este cea care ne caută pe noi și nu ne găsește pentru că ne jucam prea mult de-a baba-oarba? Dacă fericirea caută în noi tot ce căutăm noi și noi în ea? Dacă fericirea reclamă fericirea? ”

”Ce bine că Dumnezeu e singurul dealer al Fericirii, altfel ne-am trezi cu tot felul de distribuitori și trade marketing. Mai bine așa... anumite stări chiar nu merită îmbuteliate.”

”Iubirea e ca o ceapă cu multe foi.Trebuie să plângi ca să ajungi în miezul ei.”

”Secretul este să iubești un om pentru tot ce nu îți poate oferi.De-abia atunci nu te vei iubi pe tine în el. De abia atunci el nu-ți va fi oglindă și vei privi cu adevărat în sufletul lui.”

”Ați văzut filmele alea în care oamenii, ca să se razbune, mai trag niște gloanțe în cadavrul dușmanului lor, deși știu că acesta e mort? Ei bine, oricâte gloanțe ai descărca în cadavrul unei iubiri pierdute, n-o să-ți potolești setea.”

13 februarie 2013

Ziua indragostitilor..de consum

Mi-am luat inima in dinti si am zis sa vorbesc si eu despre ziua indragostitilor. Personal,  este ceva la aceasta zi ce nu imi place deloc si astazi am incercat sa ma gandesc de ce. Oare de ce nu am preluat si noi de la americani Ziua Recunostintei? Ar fi fost chiar benefic. Dedicam mereu zile din calendar pentru fel de fel de lucruri: ziua pamantului, a zambetului, sau a radioului( care este chiar astazi). Dar care le este semnificatia?
Daca ar fi ca 14 februarie sa fie o zi pe gustul meu, as numi-o Ziua Dragostei. Suna mai realist. A fi indrgostit este o stare temporara, fie ca esti indragostit de un om sau de un loc de munca. La un moment dat starea aceasta ori dispare si nu mai ramane nimic, ori se transforma in dragoste. De ce sa sarbatorim ca suntem indragostiti? Este abstract, temporar si chiar euforic sa fii indragostit. 
E multa agitatie in Bucuresti, se cumpara multe flori, tinerii merg pe strada cu capul in nori si parca te lovesti de gandurile lor :' oare ce sa-i cumpar cadou?'. Peste tot sunt reduceri, promotii, concursuri cu aceasta tematica. E debandada, e o zi a consumului. 
Prea multe inimi atarnate de tavanele mall-urilor si prea putina iubire. Din pacate e o zi in care cei singuri se simt si mai singuri. Am impresia ca sunt mai multi cei afectati de 14 februarie decat cei care poate chiar sarbatoresc.  Este ca si cand ai sarbatori ziua celor supli si cei obezi s-ar simti marginalizati si ar cadea in depresie. Nu vreau sa par un critic insensibil, dar nu avem nevoie de o zi anume pentru a demonstra celui de langa noi ca il iubim. Dragostea trebuie pretuita si sarbatorita in fiecare zi.
Nu am pus niciodata pret pe aceasta zi, nici chiar cand eram indragostita. Are un ambalaj frumos, dar este goala. 
Sa stiti ca ma cheama si Valentina si ziua  asta ramane la fel de neimportanta. Eu iubesc viata si sarbatoresc lucrul acesta in fiecare zi, ma bucur de ea si o pretuiesc pana la ultima clipa. Asa ar trebui sa facem si cu oamenii pe care ii iubim. Zi de  zi. 

1 februarie 2013

Când uităm că trăim


   Când vei deschide ochii într-o dimineaţă şi nu vei vedea soarele; când vei privi cerul într-o seara senină şi nu vei vedea stelele; când îţi vei suna mama şi nimeni nu îţi va mai răspunde; când nu vei mai auzi muzica și nu vei mai simți parfumul florilor de primăvara; când vei vedea doar nisip și niciun strop din mare; când vei striga cu voce tare și nimeni nu te va mai auzi, abia atunci să spui că viața nu are sens. 

   Până atunci, bucură-te de diminețile friguroase, te fac să te simți în viață; numără stelele nopții, te fac să nu uiți că poți oricând visa cu ochii deschiși; sună-ți mama în fiecare zi, vocea ei este cel mai bun remediu. Toate astea, sunt daruri. Eu le-aș numi chiar minuni. Să deschidem ochii larg, dincolo de tristețea lor, să zâmbim chiar dacă pare că nu sunt motive suficiente, să privim către tot ceea ce avem și măcar o data pe zi să spunem :" Mulțumesc pentru că trăiesc."






"Viaţa nu e prăfuită, e vie.
 Aşa de vie, aşa de plină de sevă şi de soare
 că cine n-are dreptate nu o poate privi în faţa"-Cella Serghi