"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

19 ianuarie 2013

Există viaţă după dragoste

 "Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit."- Mircea Eliade



      A trecut aproape un an,fără o lună doar.Cei din jur mă judecă şi mă tot întreabă de ce continui să-mi amintesc sau să vorbesc despre trecut,după atât timp.Ştii..când oamenii merg la psiholog, trebuie să vorbească despre durerile sau traumele lor pentru a se putea vindeca.Aşa e şi cu mine.Eu nu vorbesc despre asta,însă scriu.Şi da,recunosc,mă mai gândesc din când în când,aşa ca astăzi. 
      Da,am trecut mai departe,dar n-am trecut peste.Da,a fost greu,teribil de greu,dar într-un fel sau altul imunitatea sufletului meu este mult mai puternică acum.Scriu astăzi despre acest lucru pentru a-mi confirma,în primul rând mie,că există viaţă dupa o dragoste despre care nu am crezut vreodată că voi scrie la timpul trecut.
    Îmi amintesc de parcă mi s-a întamplat într-o alta viață,dar totuși îmi amintesc cu fiecare amănunt ziua în care ai plecat și ce a urmat după ea.Eram atât de sigură că te vei întoarce.Și ce naivă.Credeam despre mine că sunt de neînlocuit,că cea care îmi luase locul si ție inima,va fi o simplă himeră și va dispărea imediat cum tu te-ai fi convins că e doar o greșeală din viața ta.Am învățat atunci că nimeni nu este de neînlocuit.
   Au urmat stări sufletești pe care nu le mai cunoscusem până atunci.Mai întâi a fost negarea,urmată de ură și disperare.Am simțit abandonul,trădarea,minciuna. Tot ce era rău și urât se adunase în sufletul meu.În mod ironic,tot tu ai fost cel care mi-a spus "tu nu eşti aşa".Continuam să te caut.Nu-ţi ceream niciodată în mod direct să te întorci la mine,pentru că voiam să-ţi respect decizia.Nu-ţi ceream pentru că eu tot credeam că te vei întoarce tu singur.Şi telefonul niciodată nu suna.Şi răspunsurile tale erau din ce în ce mai întârziate şi reci.Tot ce primeam de la tine erau mila şi cuvintele de mulţumire pentru cât de minunată am fost.Şi uşor uşor te stingeai.Ca un om pe patul de moarte care respira şi vorbea din ce în ce mai greu.Te stingeai din mine.Simţeam cum îţi iei sufletul de lângă al meu,pleci şi nu te mai uiţi în urmă.
       Şi te-ai dus.
     Timp de câteva luni,rar de tot,te căutam.Mintea mea bolnavă de dragoste neîmpărtăşită spera să fii nefericit şi să ma chemi.Nimic nu a fost aşa cum mi-am închipuit.Ne-am revăzut în taină dupa 3luni.Mi-ai vorbit doar de ea și nici nu ai realizat.Abia atunci am înțeles că cel pe care îl iubeam nu mai există.Era doar în închipuirea mea.
    Apoi,te-am mai rugat o singură dată să ne vedem.Cu un pretext prost gândit din partea mea: să-ți dau o carte, Micul Prinț.Mi-ai spus că vei veni.Te-am așteptat tremurând,cu inima plină de teamă. Eram singură pe banca din parcul unde timp de trei ani și jumătate am mers împreună mereu.N-ai mai venit..și nici nu mi-ai spus.Am așteptat până ce se făcuse ora 23.Ți-am trimis cu frică două mesaje la care nici n-ai mai răspuns.Și m-ai lăsat așteptându-te..
     Din ziua aceea am încetat să te mai caut.
    Abia apoi am învățat să trăiesc pentru mine,să-mi port taina in suflet și să ma ridic de jos. Am reușit. Am trecut prin durere,umilință,tristețe,singurătate. Dacă n-aș fi făcut toate acele greșeli n-aș fi reușit să ajung aici.
    Există viață după o dragoste pierdută.Există.Trebuie doar să accepți ceea ce se întâmplă,să plângi până rămâi fără lacrimi și să simți durerea până în adâncul sufletului.Abia apoi,după ce tot răul din tine,care este mai periculos decât răul pricinuit de ceilalți,a ieșit ..atunci poți să începi să trăiești din nou.
       Dragostea?Nu,nu va dispărea în totalitate.
       Dar durerea cu siguranță dispare.




   
   
   Încă mai scriu despre tine,se pare..
Oare tu mai ai măcar un sfert de gând rezervat pentru mine din când în când?
    




13 ianuarie 2013

Nu-mi spune că aşa a fost să fie




    Nu cred în "dacă le este dat să fie impreună , la un moment-dat drumurile lor se vor intersecta din nou" . Nu cred în destin , soartă sau în "ce ţi-e scris".Nu cred în "dacă este să fie al tău , se va intoarce ,dacă nu,nu a fost niciodată al tău".Refuz să cred ,indiferent de argumentele pe care mi le aduci.
   Este ca şi cum mi-ai vinde gogoşi. Parcă m-ai pune pe hold când tot tu eşti cel care mă sună . Parcă ai cumpăra ciocolată special pentru mine, dar nu m-ai lăsa să o mănânc atunci , pe motiv că oricum este a mea şi pot să mai am răbdare.
   Viaţa înseamnă a alege. Nu poate nimeni să-mi spună că urmez un şablon prost făcut.Prefer să ştiu că atunci când greşesc este din vina mea, nu pentru că aşa mi-e scris şi aşa trebuia să se întâmple.Cred că este cineva acolo sus care coordonează ceea ce se întâmplă cu noi, dar cred în acelaşi timp, că alegerile bune sau rele sunt strict responsabilitatea noastră. Noi facem cursul vieţii noastre.
   Nu da vina pe "nu vezi că totul pare să stea în calea noastră ?". Nu da vina pe destin, semne, vise şi "aşa a fost să fie" dacă nu eşti în stare să recunoşti că aşa ai vrut tu să fie.Sunt într-adevăr un om visător , sunt o romantică incurabilă deşi mă prefac că nu cred în iubire.Însă atunci când trebuie , sunt raţională ca un medic în mijlocul unei operaţii pe cord deschis.Îmi asum ce nu-mi iese , e rezultatul acţiunilor mele nu e "mâna destinului".

  Ce-ar fi să nu te mai consolezi cu gândul că,dacă ai fi făcut lucrurile altfel,tot acolo ajungeai? Încearcă doar,apoi vom vedea dacă gândurile tale te vor mai lăsa să trăieşti. 



Toţi suntem mari actori. Numai că jucăm ca pe vremuri, cu măşti.-Cella Serghi


 

10 ianuarie 2013

Vând inimă ( urgent )




  Tuturor celor interesaţi , vând o inimă în stare de funcţionare perfectă . Ştiu , ştiu.. o să va gândiţi că este o minciună. Cine ar vinde o inimă fără ca ea să aibă probleme şi de ce ?
Inima mea este rezistentă la şocuri puternice şi nu prezintă semne sau zgârieturi deşi a fost supusă unor intervenţii mai dificile. Problema principală a ei este mintea mea.  O boicotează . Şi în felul acesta , funcţiile mele de judecată sunt serios afectate . 
  Aşa că am stat şi m-am gândit foarte bine :să renunt la principii, la gândire, la minte sau la inima mea ?



  Simplu.
E negociabil . Accept şi alta la schimb. 

3 ianuarie 2013

Viaţa mea începe azi



Am un singur gând pentru noul an care tocmai a început :  pot tot !
Nu îmi neg trecutul , nu îl ascund , nu regret aproape nimic , dar acum, spre deosebire de anii trecuţi ştiu să fac diferenţa între ceea ce merită şi ceea ce nu a meritat niciodată.
Mă încăpăţânez mereu sa văd ce-i mai bun în oameni şi uit cu desăvârşire că răul din ei iese la iveală şi  mai devreme sau mai târziu, se va răsfrânge şi asupra mea.
Acum , la un nou început , pot să scriu câteva rânduri despre cel mai bun , dureros şi greu an din viaţa mea : 2012 .

- indiferent cât de mult rău ţi-a făcut un om , găseşte în tine puterea să ierţi mai întâi şi uitarea va veni cu timpul
- ai răbdare
- nu timpul vindecă rănile , el doar te învaţă să trăieşti cu ele
- nu răspunde cu rău, răului . Viaţa este compusă din aceleaşi momente , însă le trăim cu alte persoane , în alte locuri, la alte vârste . Dar totul se repeta. Aşa că, mai devreme sau mai târziu, răul făcut se va întoarce împotriva ta când te aştepţi mai puţin
- aminteşte-ţi întotdeauna de cei care ţi-au fost alături , răsplăteşte-i şi ţine-i aproape
- doar părinţii te vor iubi până la adânci bătrâneţi , preţuieşte-i
- fii mulţumit cu ceea ce ai
- zâmbeşte în fiecare zi , viaţa este o minune
- mergi mai departe , trecutul te poate ţine în loc dacă nu găseşti înţelepciunea de a-l accepta
- ţine minte că totul se întâmplă cu un motiv
- oamenii nu se schimbă
- iubirea este frumoasă, oamenii răi te fac să o vezi altfel
- fii bun cu tine însuţi
- nu căuta să fii fericit , caută să găseşti echilibrul tău
- oamenii îşi urmăresc propriul scop
- îndepărtează-te de oamenii de la care nu ai ce învăţa
- fii bun
- să nu uiţi că ai iubit cândva


va urma..






şoptit


hai să ne prefacem
că nu s-a întâmplat nimic
hai să ne prefacem că nu mi-ai zdrobit inima
cu unul din gesturile tale
atât de greu de înțeles
șșșșt, nu s-a întâmplat nimic
nu mi-ai distrus liniștea în mii de bucăți
dând-o de pereții camerei în care cândva ne-am iubit
e ok, nimic nu s-a-ntâmplat,
ce bine ne prefacem
tu – într-o pufoasă iluzie
eu – într-o mare, eternă confuzie;
să ne prefacem, hai, hai
tu într-o insulă, eu în mai stai
sau, poate mai bine
să ne prefacem că eu n-am existat
că tu n-ai existat
uite, încep eu,
poate-ntr-o zi, iubirii noastre
i se va dedica un muzeu
( sursa http://ivcelnaiv.ro )