"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

5 noiembrie 2013

Știi că este toamnă atunci când..

“Hope is the only thing stronger than fear.” 



Niciodată nu este liniște când te plimbi singur pe strada, întodeauna foșnetul frunzelor rezonează cu pașii tăi..
                                                                              *
Tristețea face parte din oameni în acest anotimp; ai voie sa fii trist, să plângi, să suspini..așa cum copacii au curajul să rămână goi în fața naturii, așa și noi oamenii avem tendința de a scoate la iveală ce nu am reușit să dezvăluim în timpul verii calde și optimiste..
                                                                             **
Oricât de frig este afară, nu vei simți. Pare că datorită culorilor toamnei este căldura pretutindeni. Cerul încă albastru și ploile calde nu vor ține oamenii în casele lor așa cum se întâmpla primăvara sau iarna..
                                                 
                                                                            ***
Toamna știm să apreciem razele soarelui și cerul senin, știm să ne bucurăm de ploaia caldă și de roadele pământului. Toamnă înseamnă speranță.






14 octombrie 2013

Principiul: Eu cred în tine datorită mie.


Am trăit mereu cu impresia că dacă tu nu crezi în tine, unii oameni din jurul tău o vor face. Și acei oameni îți vor reda încredea în tine, curajul și optimismul. Cred că de fapt e un mod de a ne induce nouă înșine că ar trebui să credem în propria persoană. Oamenii din jur nu au niciun motiv să creadă în tine. Ei cred în lucrurile pe care le văd în tine și pe care și le doresc la rândul lor.
Ei cred în lucrurile pe care tot ei le fac pentru noi. Nu știu dacă mă fac înțeleasă..
Este ca atunci când ai un examen și ești la pământ, demoralizat. Profesorul tău va veni să-ți spună : ” Știu că poți, eu cred în tine că vei reuși.” Nu, el crede în ceea ce te-a învățat, el crede că te-a învățat bine și că a făcut ce a știut el mai bine ca tu să nu dai greș. El crede în el, nu în tine. 
O să-mi spuneți că am dus la extrem egoismul uman sau că generalizez. Se prea poate. 


Cu toate acestea, știu pe cineva Sus care crede în tine fără să se gândească înainte de ce o face.

20 mai 2013

Când te naști a doua oară



Există în viața fiecărui om o trăire unică, un sentiment care este posibil să se întâmple doar o singură dată. Nu, nu e vorba de dragostea adevarată, dacă asta vă trecea prin minte; nu e vorba nici măcar de căsătoria cu sufletul pereche sau de momentul în care devii părinte. Nu.
Este vorba despre acel moment când simți că te naști pentru a doua oară. Ca să ajungi să simți asta, este nevoie mai întâi să cazi in fundul prăpastiei, să realizezi unde ai ajuns și abia apoi să ieși de acolo cu propriile puteri.
Când am cazut în prăpastie, am început să-mi construiesc o casă in străfundul ei. Stăteam acolo pe întuneric, era cald, eram doar eu. Mă gândeam că nu e chiar așa rău. Mă gândeam chiar să-mi plantez flori în jurul casei, pentru a-mi face locul mai plăcut, dar întunericul nu le permitea nici măcar să creasca. Am renunțat la idee. Puteam întotdeauna să privesc în sus, pentru ca în jur nu era nimic, era negru. Acolo sus se vedea cerul în fiecare zi, era ca o lumina de la o lumânare care stătea să se stingă în orice moment. Erau zile în care picaturile de rouă ajungeau până jos la mine sau zile în care o rază de soare se strecura și ea până jos. Mă duceam în dreptul ei și mă simțeam ocrotita și așa stăteam o zi întreaga, până dispărea.
Toate până într-o zi..
Mi-am amintit de soare, de oameni, de copii și de zâmbete. Mi-am amintit de viață. Cel mai greu este să ieși din prăpastie pentru că te trage permanent înapoi. Pare ca acolo ești în siguranță și că îți poți conserva doar amintirile care te-au adus în ea pentru că de celelalte nu ai nevoie.Greșit.

Dragostea ne salvează. Cea de Sus și cea din jur.

M-am născut a doua oară. Îmi curge prezentul prin vene și mă alimentez cu clipa.

19 februarie 2013

Cărți: Exerciții de echilibru, Tudor Chirilă


       Există mai multe motive pentru care mi-am dorit să citesc această carte. Și da,principalul motiv este Tudor Chirilă. M-am gândit așa: ca actor, este genial; ca artist, nu ai cum să-l uiți; să vedem dacă și ca scriitor se ridică la înălțimea așteptărilor. Și m-am convins că așa este.

Am fost la concertul Vama la Sala Palatului, am fost și la lansarea cărții la Gaudeamus,unde m-am ales cu un autograf chiar pe prima pagină. Tudor Chirilă este sensibil și scrie pentru el, nu pentru ca cineva să-l citeasca, exact cum a spus și Cristian Tudor Popescu când s-a lansat cartea. 
Cartea aceasta este compusă din multe alte cărți mai mici. Nu ai cum să te plictisești citind-o pentru că nu știi niciodată cu ce poveste te va surprinde următoarea pagină. Am citit-o printre suspine și zâmbete. Am reflectat asupra a ceea ce descopeream acolo și mi-a dat de gândit.

Te face să realizezi că iubirea este cel mai frumos sentiment dăruit de Dumnezeu și că societatea în care trăim sufocă iubirea și fericirea. Suntem prinși in fuga vieții și uităm să ne oprim pentru o clipă sa privim cerul și sa tragem adânc aer în piept. 

Pentru că în această situație cuvintele mele sunt de prisos, va invit să vă delectați cu câteva pasaje pe care le-am cules din carte. Sper să vă convingă ca merită citită și păstrată bine în bibliotecă.Țin să specific faptul că nu ține cont de vârstă.
O carte care mă inspiră.
***

“ Timpul se retrage din viețile noastre, iar odată cu retragerea lui rămâne brutalitatea răspunsurilor venite prea devreme. Timpul fuge de mine în seara asta. Poate că singura noastră șansă e să fugim noi după el. Cu voia lui Dumnezeu.”

“ …Unde vreau să ajung cu atâtea întrebări la care n-aș putea suporta povara răspunsului greșit…? Și de ce-ar mai conta peste ani precizia amintirilor tale, iubito? De ce-ar mai conta peste ani? Ce ciudați suntem noi, oamenii.. Ne proiectăm fericirea și dramele în viitor, negând iresponsabili prezentul. Căci dacă aș accepta prezentul, iubito, tu n-ar mai trebui, oarbă fiind peste zece ani, sa răspunzi la toate incertitudinile unei iubiri îngropate… Dar când s-a îngropat iubirea? În prezent, iubito… în prezent…”

”Băi fraierilor! Nu înțelegeți că e vorba de iubire?! Nu înțelegeți băi că ne așteaptă undeva după colt? E vorba de iubire, mă! Nu înțelegeți că la toți ne e dat să iubim? Absolut la toți? În mod egal, mă! Jumătațile noastre ne așteaptă, dar noi ne rătăcim, orbecăim în întuneric! Dumnezeu e iubire, mă! Nu înțelegeți că e atât de simplu ? Nu înțelegeți că trebuie să luptăm să ieșim din întuneric ca să ne găsim unii pe alții!! Unde îl căutați pe Dumnezeu? E simplu! Dumnezeu vrea să ne luptăm să găsim iubirea! Diavolul e în noi și ne face să rătăcim în întuneric! Voi nu înțelegeți că Diavolul strică puzzle-ul? Trebuie să ne iubim, înțelegeți?”

”Mă gândesc la sufletul meu ca la o camera mare cu pereți de tablă și ecou nesfârșit. Într-un colt zace inima… Din tavan spânzură un bec. În jurul lui, atrase de lumină, roiesc gândurile. ”

” Dumnezeu stă ascuns în spatele stelelor și proiectează imagini pentru fiecare dintre noi. Filmele noastre, milioanele de filme proiectate de Dumnezeu și vizionate în avanpremieră de îngeri. ”

”Ce frumos că visele nu sunt afectate de criză.”
”Vindecă-te singur. E tot ce poți face pentru tine.”
”Al naibii să fiu dacă ai nevoie de cineva ca să suferi și mai apoi să te vindeci.”

”Nu, din păcate, conștiința nu e reglabilă ca un ceas deșteptător. Ar fi atât de simplu să ne amintim zilnic că trebuie să construim amintiri frumoase.”

”Trebuie să-i sperii din când în când pe oameni ca să-și prețuiască viața.”

”O singură întrebare uităm să ne punem, preocupați de această goană nebună: Dacă fericirea este cea care ne caută pe noi și nu ne găsește pentru că ne jucam prea mult de-a baba-oarba? Dacă fericirea caută în noi tot ce căutăm noi și noi în ea? Dacă fericirea reclamă fericirea? ”

”Ce bine că Dumnezeu e singurul dealer al Fericirii, altfel ne-am trezi cu tot felul de distribuitori și trade marketing. Mai bine așa... anumite stări chiar nu merită îmbuteliate.”

”Iubirea e ca o ceapă cu multe foi.Trebuie să plângi ca să ajungi în miezul ei.”

”Secretul este să iubești un om pentru tot ce nu îți poate oferi.De-abia atunci nu te vei iubi pe tine în el. De abia atunci el nu-ți va fi oglindă și vei privi cu adevărat în sufletul lui.”

”Ați văzut filmele alea în care oamenii, ca să se razbune, mai trag niște gloanțe în cadavrul dușmanului lor, deși știu că acesta e mort? Ei bine, oricâte gloanțe ai descărca în cadavrul unei iubiri pierdute, n-o să-ți potolești setea.”

13 februarie 2013

Ziua indragostitilor..de consum

Mi-am luat inima in dinti si am zis sa vorbesc si eu despre ziua indragostitilor. Personal,  este ceva la aceasta zi ce nu imi place deloc si astazi am incercat sa ma gandesc de ce. Oare de ce nu am preluat si noi de la americani Ziua Recunostintei? Ar fi fost chiar benefic. Dedicam mereu zile din calendar pentru fel de fel de lucruri: ziua pamantului, a zambetului, sau a radioului( care este chiar astazi). Dar care le este semnificatia?
Daca ar fi ca 14 februarie sa fie o zi pe gustul meu, as numi-o Ziua Dragostei. Suna mai realist. A fi indrgostit este o stare temporara, fie ca esti indragostit de un om sau de un loc de munca. La un moment dat starea aceasta ori dispare si nu mai ramane nimic, ori se transforma in dragoste. De ce sa sarbatorim ca suntem indragostiti? Este abstract, temporar si chiar euforic sa fii indragostit. 
E multa agitatie in Bucuresti, se cumpara multe flori, tinerii merg pe strada cu capul in nori si parca te lovesti de gandurile lor :' oare ce sa-i cumpar cadou?'. Peste tot sunt reduceri, promotii, concursuri cu aceasta tematica. E debandada, e o zi a consumului. 
Prea multe inimi atarnate de tavanele mall-urilor si prea putina iubire. Din pacate e o zi in care cei singuri se simt si mai singuri. Am impresia ca sunt mai multi cei afectati de 14 februarie decat cei care poate chiar sarbatoresc.  Este ca si cand ai sarbatori ziua celor supli si cei obezi s-ar simti marginalizati si ar cadea in depresie. Nu vreau sa par un critic insensibil, dar nu avem nevoie de o zi anume pentru a demonstra celui de langa noi ca il iubim. Dragostea trebuie pretuita si sarbatorita in fiecare zi.
Nu am pus niciodata pret pe aceasta zi, nici chiar cand eram indragostita. Are un ambalaj frumos, dar este goala. 
Sa stiti ca ma cheama si Valentina si ziua  asta ramane la fel de neimportanta. Eu iubesc viata si sarbatoresc lucrul acesta in fiecare zi, ma bucur de ea si o pretuiesc pana la ultima clipa. Asa ar trebui sa facem si cu oamenii pe care ii iubim. Zi de  zi. 

1 februarie 2013

Când uităm că trăim


   Când vei deschide ochii într-o dimineaţă şi nu vei vedea soarele; când vei privi cerul într-o seara senină şi nu vei vedea stelele; când îţi vei suna mama şi nimeni nu îţi va mai răspunde; când nu vei mai auzi muzica și nu vei mai simți parfumul florilor de primăvara; când vei vedea doar nisip și niciun strop din mare; când vei striga cu voce tare și nimeni nu te va mai auzi, abia atunci să spui că viața nu are sens. 

   Până atunci, bucură-te de diminețile friguroase, te fac să te simți în viață; numără stelele nopții, te fac să nu uiți că poți oricând visa cu ochii deschiși; sună-ți mama în fiecare zi, vocea ei este cel mai bun remediu. Toate astea, sunt daruri. Eu le-aș numi chiar minuni. Să deschidem ochii larg, dincolo de tristețea lor, să zâmbim chiar dacă pare că nu sunt motive suficiente, să privim către tot ceea ce avem și măcar o data pe zi să spunem :" Mulțumesc pentru că trăiesc."






"Viaţa nu e prăfuită, e vie.
 Aşa de vie, aşa de plină de sevă şi de soare
 că cine n-are dreptate nu o poate privi în faţa"-Cella Serghi

19 ianuarie 2013

Există viaţă după dragoste

 "Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit."- Mircea Eliade



      A trecut aproape un an,fără o lună doar.Cei din jur mă judecă şi mă tot întreabă de ce continui să-mi amintesc sau să vorbesc despre trecut,după atât timp.Ştii..când oamenii merg la psiholog, trebuie să vorbească despre durerile sau traumele lor pentru a se putea vindeca.Aşa e şi cu mine.Eu nu vorbesc despre asta,însă scriu.Şi da,recunosc,mă mai gândesc din când în când,aşa ca astăzi. 
      Da,am trecut mai departe,dar n-am trecut peste.Da,a fost greu,teribil de greu,dar într-un fel sau altul imunitatea sufletului meu este mult mai puternică acum.Scriu astăzi despre acest lucru pentru a-mi confirma,în primul rând mie,că există viaţă dupa o dragoste despre care nu am crezut vreodată că voi scrie la timpul trecut.
    Îmi amintesc de parcă mi s-a întamplat într-o alta viață,dar totuși îmi amintesc cu fiecare amănunt ziua în care ai plecat și ce a urmat după ea.Eram atât de sigură că te vei întoarce.Și ce naivă.Credeam despre mine că sunt de neînlocuit,că cea care îmi luase locul si ție inima,va fi o simplă himeră și va dispărea imediat cum tu te-ai fi convins că e doar o greșeală din viața ta.Am învățat atunci că nimeni nu este de neînlocuit.
   Au urmat stări sufletești pe care nu le mai cunoscusem până atunci.Mai întâi a fost negarea,urmată de ură și disperare.Am simțit abandonul,trădarea,minciuna. Tot ce era rău și urât se adunase în sufletul meu.În mod ironic,tot tu ai fost cel care mi-a spus "tu nu eşti aşa".Continuam să te caut.Nu-ţi ceream niciodată în mod direct să te întorci la mine,pentru că voiam să-ţi respect decizia.Nu-ţi ceream pentru că eu tot credeam că te vei întoarce tu singur.Şi telefonul niciodată nu suna.Şi răspunsurile tale erau din ce în ce mai întârziate şi reci.Tot ce primeam de la tine erau mila şi cuvintele de mulţumire pentru cât de minunată am fost.Şi uşor uşor te stingeai.Ca un om pe patul de moarte care respira şi vorbea din ce în ce mai greu.Te stingeai din mine.Simţeam cum îţi iei sufletul de lângă al meu,pleci şi nu te mai uiţi în urmă.
       Şi te-ai dus.
     Timp de câteva luni,rar de tot,te căutam.Mintea mea bolnavă de dragoste neîmpărtăşită spera să fii nefericit şi să ma chemi.Nimic nu a fost aşa cum mi-am închipuit.Ne-am revăzut în taină dupa 3luni.Mi-ai vorbit doar de ea și nici nu ai realizat.Abia atunci am înțeles că cel pe care îl iubeam nu mai există.Era doar în închipuirea mea.
    Apoi,te-am mai rugat o singură dată să ne vedem.Cu un pretext prost gândit din partea mea: să-ți dau o carte, Micul Prinț.Mi-ai spus că vei veni.Te-am așteptat tremurând,cu inima plină de teamă. Eram singură pe banca din parcul unde timp de trei ani și jumătate am mers împreună mereu.N-ai mai venit..și nici nu mi-ai spus.Am așteptat până ce se făcuse ora 23.Ți-am trimis cu frică două mesaje la care nici n-ai mai răspuns.Și m-ai lăsat așteptându-te..
     Din ziua aceea am încetat să te mai caut.
    Abia apoi am învățat să trăiesc pentru mine,să-mi port taina in suflet și să ma ridic de jos. Am reușit. Am trecut prin durere,umilință,tristețe,singurătate. Dacă n-aș fi făcut toate acele greșeli n-aș fi reușit să ajung aici.
    Există viață după o dragoste pierdută.Există.Trebuie doar să accepți ceea ce se întâmplă,să plângi până rămâi fără lacrimi și să simți durerea până în adâncul sufletului.Abia apoi,după ce tot răul din tine,care este mai periculos decât răul pricinuit de ceilalți,a ieșit ..atunci poți să începi să trăiești din nou.
       Dragostea?Nu,nu va dispărea în totalitate.
       Dar durerea cu siguranță dispare.




   
   
   Încă mai scriu despre tine,se pare..
Oare tu mai ai măcar un sfert de gând rezervat pentru mine din când în când?
    




13 ianuarie 2013

Nu-mi spune că aşa a fost să fie




    Nu cred în "dacă le este dat să fie impreună , la un moment-dat drumurile lor se vor intersecta din nou" . Nu cred în destin , soartă sau în "ce ţi-e scris".Nu cred în "dacă este să fie al tău , se va intoarce ,dacă nu,nu a fost niciodată al tău".Refuz să cred ,indiferent de argumentele pe care mi le aduci.
   Este ca şi cum mi-ai vinde gogoşi. Parcă m-ai pune pe hold când tot tu eşti cel care mă sună . Parcă ai cumpăra ciocolată special pentru mine, dar nu m-ai lăsa să o mănânc atunci , pe motiv că oricum este a mea şi pot să mai am răbdare.
   Viaţa înseamnă a alege. Nu poate nimeni să-mi spună că urmez un şablon prost făcut.Prefer să ştiu că atunci când greşesc este din vina mea, nu pentru că aşa mi-e scris şi aşa trebuia să se întâmple.Cred că este cineva acolo sus care coordonează ceea ce se întâmplă cu noi, dar cred în acelaşi timp, că alegerile bune sau rele sunt strict responsabilitatea noastră. Noi facem cursul vieţii noastre.
   Nu da vina pe "nu vezi că totul pare să stea în calea noastră ?". Nu da vina pe destin, semne, vise şi "aşa a fost să fie" dacă nu eşti în stare să recunoşti că aşa ai vrut tu să fie.Sunt într-adevăr un om visător , sunt o romantică incurabilă deşi mă prefac că nu cred în iubire.Însă atunci când trebuie , sunt raţională ca un medic în mijlocul unei operaţii pe cord deschis.Îmi asum ce nu-mi iese , e rezultatul acţiunilor mele nu e "mâna destinului".

  Ce-ar fi să nu te mai consolezi cu gândul că,dacă ai fi făcut lucrurile altfel,tot acolo ajungeai? Încearcă doar,apoi vom vedea dacă gândurile tale te vor mai lăsa să trăieşti. 



Toţi suntem mari actori. Numai că jucăm ca pe vremuri, cu măşti.-Cella Serghi


 

10 ianuarie 2013

Vând inimă ( urgent )




  Tuturor celor interesaţi , vând o inimă în stare de funcţionare perfectă . Ştiu , ştiu.. o să va gândiţi că este o minciună. Cine ar vinde o inimă fără ca ea să aibă probleme şi de ce ?
Inima mea este rezistentă la şocuri puternice şi nu prezintă semne sau zgârieturi deşi a fost supusă unor intervenţii mai dificile. Problema principală a ei este mintea mea.  O boicotează . Şi în felul acesta , funcţiile mele de judecată sunt serios afectate . 
  Aşa că am stat şi m-am gândit foarte bine :să renunt la principii, la gândire, la minte sau la inima mea ?



  Simplu.
E negociabil . Accept şi alta la schimb. 

3 ianuarie 2013

Viaţa mea începe azi



Am un singur gând pentru noul an care tocmai a început :  pot tot !
Nu îmi neg trecutul , nu îl ascund , nu regret aproape nimic , dar acum, spre deosebire de anii trecuţi ştiu să fac diferenţa între ceea ce merită şi ceea ce nu a meritat niciodată.
Mă încăpăţânez mereu sa văd ce-i mai bun în oameni şi uit cu desăvârşire că răul din ei iese la iveală şi  mai devreme sau mai târziu, se va răsfrânge şi asupra mea.
Acum , la un nou început , pot să scriu câteva rânduri despre cel mai bun , dureros şi greu an din viaţa mea : 2012 .

- indiferent cât de mult rău ţi-a făcut un om , găseşte în tine puterea să ierţi mai întâi şi uitarea va veni cu timpul
- ai răbdare
- nu timpul vindecă rănile , el doar te învaţă să trăieşti cu ele
- nu răspunde cu rău, răului . Viaţa este compusă din aceleaşi momente , însă le trăim cu alte persoane , în alte locuri, la alte vârste . Dar totul se repeta. Aşa că, mai devreme sau mai târziu, răul făcut se va întoarce împotriva ta când te aştepţi mai puţin
- aminteşte-ţi întotdeauna de cei care ţi-au fost alături , răsplăteşte-i şi ţine-i aproape
- doar părinţii te vor iubi până la adânci bătrâneţi , preţuieşte-i
- fii mulţumit cu ceea ce ai
- zâmbeşte în fiecare zi , viaţa este o minune
- mergi mai departe , trecutul te poate ţine în loc dacă nu găseşti înţelepciunea de a-l accepta
- ţine minte că totul se întâmplă cu un motiv
- oamenii nu se schimbă
- iubirea este frumoasă, oamenii răi te fac să o vezi altfel
- fii bun cu tine însuţi
- nu căuta să fii fericit , caută să găseşti echilibrul tău
- oamenii îşi urmăresc propriul scop
- îndepărtează-te de oamenii de la care nu ai ce învăţa
- fii bun
- să nu uiţi că ai iubit cândva


va urma..






şoptit


hai să ne prefacem
că nu s-a întâmplat nimic
hai să ne prefacem că nu mi-ai zdrobit inima
cu unul din gesturile tale
atât de greu de înțeles
șșșșt, nu s-a întâmplat nimic
nu mi-ai distrus liniștea în mii de bucăți
dând-o de pereții camerei în care cândva ne-am iubit
e ok, nimic nu s-a-ntâmplat,
ce bine ne prefacem
tu – într-o pufoasă iluzie
eu – într-o mare, eternă confuzie;
să ne prefacem, hai, hai
tu într-o insulă, eu în mai stai
sau, poate mai bine
să ne prefacem că eu n-am existat
că tu n-ai existat
uite, încep eu,
poate-ntr-o zi, iubirii noastre
i se va dedica un muzeu
( sursa http://ivcelnaiv.ro )