"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

1 septembrie 2012

Scrisoare catre un strain pe care l-am iubit ( II )



Strainule , 

      a venit toamna.



         Nu stiu daca iti mai amintesti cand ti-am scris ultima data , pentru ca tu nu obisnuiesti sa dai raspunsuri. Mereu ai fost omul care pune intrebari si ocoleste raspunsuri. Face parte din sistemul tau de autoaparare , e usor sa pari a fi puternic si integru , e trist sa te rezumi la atat.
        Se spune ca trecutul nu trebuie tarat in prezent pentru ca lasa urme greu de indepartat. Dar ce pacat ca ,pentru a ma putea raporta la tine ca la o fiinta cu suflet si constiinta, trebuie sa sap adanc in trecut. Prezentul te-a dezumanizat . Nu-i nimic, nu dureaza mult, pret de cateva randuri , apoi voi uita din nou de tine.
        Tin sa-ti spun ca am invatat multe lucruri de cand te-ai pierdut de mine si mai am foarte putin pana sa-ti multumesc pentru ca m-ai lasat in urma ta. Esti omul care mi-a facut cel mai mult bine si de doua ori mai mult rau . Stii ce e mai ciudat ? Ca a fost nevoie de ani pentru a atinge fericirea si de o singura zi pentru a distruge tot. 
       Oamenii nu ma mai intreaba de tine si usor usor nici macar eu nu ma mai intreb ce-i cu tine. Ai devenit unul cu multimea ,un om obisnuit. Daca mintea mea iti va indeparta in totalitate amintirea, nici macar n-o sa mai existi . Intr-adevar , timpul poate ca nu vindeca ranile dar te ajuta sa inveti sa traiesti cu ele. Se pare ca timpul tau e putin diferit de al meu. Timpul tau sta pe loc , asa e cand putem construi fericire din nefericirea altui om. Vei spune ca nu ma recunosti si ca acestea nu-s cuvintele mele, nu au dragoste. Te vei infuria , n-o sa mai citesti in continuare si nici nu-mi vei raspunde vreodata. Intotdeauna te-a durut adevarul , asa ca ai ales minciuna. Are un mod al ei de a manipula gandirea si de a indeparta vinovatia constiintei.
        Da, o sa suspin la fiecare luna plina . Si da, ma voi intrista la fiecare inceput de toamna. Dar nu , n-o sa-ti permit vreodata sa ma intorci din drum, fie si cu amintirea ta. Imi spune lumea ca te-as fi iubit fara o limita a sufletului . Oare? Ciudat , acum e doar un mare gol.


             Strainule , niciodata nu ti-a placut toamna .. Sau ai uitat? Cu fiecare frunza tarata de vant , inca o parte din suflet.

 Stiu ca n-ai sa ma uiti,
 Dragostea. 




P.s: " Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa.(Panza de paianjen -Cella Serghi)"


Citeste Scrisoare catre un strain pe care l-am iubit ( I )

5 comentarii:

  1. probabil teai inspirat din ceva real, insa cateodata este binevit un strain care sa schimbe ceva in tine... in cazul meu, o discutie pe o banca fara a stii cine este si fara a cere un contact a schimbat unele lucruri definitiv, aveea ce cautam... poate ca nu este timpul, dar stiu ca acel ceva exista undeva acolo

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce pacat ca eu vorbesc despre un strain pe care l-am cunoscut si iubit mai mult decat propria viata:) eu inteleg ce-mi spui tu, dar incearca sa citesti si partea I ca sa vezi exact la ce ma refer.

    RăspundețiȘtergere
  3. M-am regasit in prima scrisoare de parca as fi scris-o eu...Iar in asta parca mai mult. Sti cum e cand iti zboara gandu la "strainul" despre care vorbesti in scrisoare chiar daca sti ca nu ar trebui? ca nu e bine, ca iti faci iluzii degeaba? Eu acum citesc scrisorile tale si revin cu picioarele e pamant...

    Te felicit si iti multumesc! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu iti multumesc pentru ca m-ai citit.. E o diferenta intre a te gandi si a-ti face iluzii. E bine sa te mai gandesti din cand in cand , dar iluziile , acelea nu-s bune pentru suflet.

      Ștergere

Tu la ce te gândești?