"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

1 septembrie 2012

Scrisoare catre un strain pe care l-am iubit ( II )



Strainule , 

      a venit toamna.



         Nu stiu daca iti mai amintesti cand ti-am scris ultima data , pentru ca tu nu obisnuiesti sa dai raspunsuri. Mereu ai fost omul care pune intrebari si ocoleste raspunsuri. Face parte din sistemul tau de autoaparare , e usor sa pari a fi puternic si integru , e trist sa te rezumi la atat.
        Se spune ca trecutul nu trebuie tarat in prezent pentru ca lasa urme greu de indepartat. Dar ce pacat ca ,pentru a ma putea raporta la tine ca la o fiinta cu suflet si constiinta, trebuie sa sap adanc in trecut. Prezentul te-a dezumanizat . Nu-i nimic, nu dureaza mult, pret de cateva randuri , apoi voi uita din nou de tine.
        Tin sa-ti spun ca am invatat multe lucruri de cand te-ai pierdut de mine si mai am foarte putin pana sa-ti multumesc pentru ca m-ai lasat in urma ta. Esti omul care mi-a facut cel mai mult bine si de doua ori mai mult rau . Stii ce e mai ciudat ? Ca a fost nevoie de ani pentru a atinge fericirea si de o singura zi pentru a distruge tot. 
       Oamenii nu ma mai intreaba de tine si usor usor nici macar eu nu ma mai intreb ce-i cu tine. Ai devenit unul cu multimea ,un om obisnuit. Daca mintea mea iti va indeparta in totalitate amintirea, nici macar n-o sa mai existi . Intr-adevar , timpul poate ca nu vindeca ranile dar te ajuta sa inveti sa traiesti cu ele. Se pare ca timpul tau e putin diferit de al meu. Timpul tau sta pe loc , asa e cand putem construi fericire din nefericirea altui om. Vei spune ca nu ma recunosti si ca acestea nu-s cuvintele mele, nu au dragoste. Te vei infuria , n-o sa mai citesti in continuare si nici nu-mi vei raspunde vreodata. Intotdeauna te-a durut adevarul , asa ca ai ales minciuna. Are un mod al ei de a manipula gandirea si de a indeparta vinovatia constiintei.
        Da, o sa suspin la fiecare luna plina . Si da, ma voi intrista la fiecare inceput de toamna. Dar nu , n-o sa-ti permit vreodata sa ma intorci din drum, fie si cu amintirea ta. Imi spune lumea ca te-as fi iubit fara o limita a sufletului . Oare? Ciudat , acum e doar un mare gol.


             Strainule , niciodata nu ti-a placut toamna .. Sau ai uitat? Cu fiecare frunza tarata de vant , inca o parte din suflet.

 Stiu ca n-ai sa ma uiti,
 Dragostea. 




P.s: " Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa.(Panza de paianjen -Cella Serghi)"


Citeste Scrisoare catre un strain pe care l-am iubit ( I )