"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

3 august 2012

Viata ca un cuvant



         Viata o poti defini in cateva cuvinte (poate in functie de fiecare om);insa fiecare cuvant are campul sau lexical. Si uite asa poti defini viata cu toate cuvintele dintr-un dictionar.  Exista un fir invizibil care leaga toate aceste cuvinte intr-un sir si in momentul in care te decizi ca , spre exemplu , cuvantul dragoste ar trebui sa-si mute locul in acel sir, se creeaza un dezechilibru . Un dezechilibru care , nu numai ca modifica locul multor cuvinte, dar campul lexical al cuvantului dragoste se va schimba impotriva firii.  Daca la inceput , in acel sir, inainte si dupa cuvantul dragoste, erau : incredere , fidelitate,  bunatate, iertare  ,ulterior , toate acestea se vor modifica. Dragoste nu va mai fi un cuvant de baza cu propriul sau camp lexical, ci doar un cuvant pierdut intr-un camp oarecare.
**
        Daca as face un sondaj de opinie printre oameni, as ajunge la un verdict precum : oamenilor le este greu sa ierte mincinua si tradarea.  Credeti? Credeti ca astea sunt cele mai urate si greu de iertat greseli? Nu. Minciuna si tradarea nu vin niciodata singure , aduc cu ele ceva mai dramatic : abandonul. Putem  sa trecem peste multe, putem rabda multe ca si oameni, lasam de la noi, iertam , ne facem ca nu vedem/auzim, dar atunci cand odata cu tradarea vine si abandonul , e aproape imposibil de iertat.  

***
   Cuvantul Dragoste , s-a pierdut . Cuvantul  Abandon i-a luat locul in acel sir. Imaginati-va doar : campul lexical al cuvantului abandon : incredere, fidelitate, bunatate, iertare . Aveti curajul sa va imaginati?
     Ma gandesc serios sa-mi fac propria gramatica si un dictionar doar al meu. Asa as fi sigura ca sirul meu nu va mai suferi niciun dezechilibru.








" Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta.
 Uneori cuvintele trebuie sa taca,
 sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea."-Chris Simion

2 comentarii:

  1. continua sa postezi, caci eu iti urmaresc blogul si imi place mult cum gandesti. Probabil ca nu sunt singura =)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iti multumesc Andreea, n-o sa ma opresc din a scrie, aici e coltisorul meu de liniste :)

      Ștergere

Tu la ce te gândești?