"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

20 iulie 2012

Resturi de fericire

As zice ca stim sa deosebim fericirea adevarata de resturile ramase din ea. Oare?
In momentul in care ai fericirea la picioare si cunosti sentimentul de a o poseda ,pare ca de acolo inainte o poti deosebi de orice alta stare ce intervine in viata ta si incearca sa te minta: " sunt eu, fericirea. " Nu. 
Suntem orbi cu desavarsire ,luam ca atare orice, fara sa cautam esenta. Ne multumim cu clipa , uitand neantul care urmeaza dupa ea. E gresit? E gresit sa te multumesti cu resturi de fericire , cand stii sigur, ca timpul si rabdarea ti-o pot aduce in varianta integrala?Poate nu e o greseala, dar e o naivitate , e superficial. 
In viata , ne-ar placea sa mergem pe principiul "totul sau nimic" . Imi pare ca pierdem esentialul, ca alergam dupa naluce cand putem alege clipa, putem alege fericirea in rate.Pana la urma daca am fi fericiti pe deplin , permanent, unde ar mai fi rostul tragediei ?
E calculata viata.
E pusa la punct intr-o modalitate care sperie .Ii schimbam cursul doar in functie de alegeri. Si daca aleg sa traiesc clipa in care mi se ofera un rest dintr-o fericire pe care odata am posedat-o intru totul, vreau sa cred ca nu gresesc.
Fericire ? Tu fericire, ce legatura ai cu regretul pe care il aduci dupa tine.. ?

2 comentarii:

  1. Nu pot sa cred cat de frumos ai putut scrie, iti doresc la cat mai multe articole la fel de bune

    RăspundețiȘtergere

Tu la ce te gândești?