"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

25 decembrie 2012

Retrospectiva




Anul trecut pe timpul acesta..era la fel cu acum doi ani si chiar si acum 3 ani pe vremea asta. Acum ? Nimic nu mai e la fel.

Oamenii vechi nu mai sunt. Oamenii noi sunt doar ca sa fie oameni in jur. Nici eu nu stiu daca mai sunt.




"mă bântuie un sentiment nedefinit/ aşa… ca un creion neascuţit//" 
 - Iv cel naiv

18 noiembrie 2012

Dialog cu inima



- Draga mea , cat te mai ascunzi ?
- Atat cat trebuie. Sunt lucruri care nu se spun . Sunt lucruri pe care le simt si le ascund undeva in adancul tau, inima, acolo le e locul.
- Crezi ca daca le-ai spune cu voce tare ai schimba ceva?
- Aminteste-mi te rog ultima data cand am spus ceva , ce aveam pastrat doar pentru mine si pentru tine , inima..si a adus ceva bun dupa ?
- Ti-as putea aminti multe asemenea situatii , dar te-as dezamagi cu finalul .
- La ce bun atunci ?
- La tine te-ai gandit?
- Eu = inima .
- Daca m-ai conecta la creier ai functiona si tu in conditii normale.
- Face parte din farmecul meu.
- Prin urmare, scoate afara tot ce ai pe inima, pe mine. Spune cu voce tare , altfel n-o sa fii niciodata libera.
- Inima , draga..Esti atat de mare si de puternica , incat am impresia ca esti capabila sa suporti inca pe atat de acum inainte. Asa ca , tine acolo bine toate lucrurile pe care as vrea sa le spun dar nu pot. Sau nu vreau. Tine-le bine pentru noi doua. Oamenii uita ca au inima, uita sa o foloseasca. Eu o fac, dar pe ascuns. N-as vrea sa par o ciudata pe langa ei.. Mi-ai adus doar necazuri ce-i drept , dar ce am acolo in tine , nu are nimeni. Sunt lucruri pretioase si dragi. E dragoste , inima. Dragostea nu piere, nu cea adevarata.  Nu ma mai sili sa fac ceea ce nu trebuie . Intr-o buna zi , vei putea din nou sa te deschizi si sa faci loc altor sentimente pe care eu le voi putea pronunta cu voce tare. Pana atunci , noi doua avem o mare taina.
- Sa stii ca daca eu ma dau batuta , tu n-ai rezista o clipa.
- Tu, sa renunti ? Chiar si cand bataile iti vor fi mai rare ..vei fi puternica.
- Atunci, te rog, cheama-ma inapoi la tine.
- Mai stai putin unde esti...e dragoste acolo..
- E, dar nu pentru tine...e de la tine..naivo.
- Inseamna ca n-am trait degeaba.

25 octombrie 2012

Spera si renunta

Spera si renunta.

    Cuvintele astea doua in acelasi context pare ca nu merg. Suna ca o contradictie. Eu mi-am spus ca merita testat : cum sa renunti dar sa nu te lasi batut. E greu sa faci distinctie intre bine si rau, e greu pana si cand vine vorba de tine. Numai ai idee daca " e spre binele meu"- este intr-adevar un bine ; dar daca nu incerci nu stii. 
    De aceea, in viata, raul ni-l facem singuri. Noi il provocam si oamenii din jur il alimenteaza. Ar trebui sa ne gandim de doua ori inainte sa spunem " cat rau mi-a facut omul acela". Noi permitem sa se intample. Daca am sti sa renuntam uneori, dar totodata sa mergem inainte, ar fi totul mult mai simplu.
    Ne place sa riscam si nu zic ca nu merita,dar cand stii din start ca incerci sa vezi DACA se poate, e totul compromis.  Incerci PENTRU CA se poate!




"Invata din ziua de ieri, traieste astazi si spera pentru maine."


13 octombrie 2012

Iti mai aduci aminte ? ( 4 ani )


"Îţi mai
 aduci aminte ziua când ai luat soarele şi mi l-ai pus în suflet?"-Lucian Blaga




Iti scriu ca sa nu uit ca te-am iubit..

         Daca acum 4 ani , cineva mi-ar fi pus in fata ochilor imagini cu ceea ce avea sa urmeze in viata mea , oare as fi schimbat ceva?
        Era o zi calda de toamna , vara inca vroia sa mai ramana si tot ce putea face era sa pastreze razele soarelui pe timp de zi. In seara aceea a batut un vant rece , cu el si inima mea, fara oprire. Am fost tahicardica pentru o seara.  Tot ce stiam despre tine la prima noastra intalnire era numele tau si numarul de telefon .Ai fost un necunoscut din primul moment in care te-am zarit si, oricat de trist suna , ai plecat din viata mea tot ca un necunoscut. M-am indragostit fara sa stiu , pentru ca nu aveam idee ce inseamna asta. Credeam ca e ca in filmele romantice, doi oameni se saruta , petrec mult timp impreuna si traiesc fericiti chiar daca filmul se termina. Nu parea ceva prea deosebit. Mie mi-a(i) schimbat viata.
        Aceasta zi, 13 octombrie 2008.. va ramane in inima mea , ca fiind ziua in care m-am nascut ca sa traiesc pentru tine. Asa cum a  fost povestea noastra ( poate ca a meritat intr-un final, nu stiu, nu voi sti niciodata ) , a avut unicitatea ei.
         Daca vreodata vei cauta un loc linistit in care sa te refugiezi si sa uiti de toate din jur, ascunde-te cu 4 ani in urma si ramai acolo pentru cateva clipe. O sa-ti amintesti de mine. Doar atunci. Vei realiza ca iubirea aceea pe care ti-am purtat-o n-o s-o mai regasesti. Pentru ca doar un copil poate iubi cu tot sufletul , plin de sinceritate, fara resentimente , fara "uratul" din lumea oamenilor mari. Doar o data in viata esti copil.
        Poate nu-ti mai amintesti de mine sau poate nu vrei dar intr-o buna zi o vei face. Atunci sa te gandesti la un lucru : nu te-ai mai uitat in urma ta cand ai plecat. 

                                                                  13 februarie 2012 - Ziua in care ai murit pentru mine. 




1 septembrie 2012

Scrisoare catre un strain pe care l-am iubit ( II )



Strainule , 

      a venit toamna.



         Nu stiu daca iti mai amintesti cand ti-am scris ultima data , pentru ca tu nu obisnuiesti sa dai raspunsuri. Mereu ai fost omul care pune intrebari si ocoleste raspunsuri. Face parte din sistemul tau de autoaparare , e usor sa pari a fi puternic si integru , e trist sa te rezumi la atat.
        Se spune ca trecutul nu trebuie tarat in prezent pentru ca lasa urme greu de indepartat. Dar ce pacat ca ,pentru a ma putea raporta la tine ca la o fiinta cu suflet si constiinta, trebuie sa sap adanc in trecut. Prezentul te-a dezumanizat . Nu-i nimic, nu dureaza mult, pret de cateva randuri , apoi voi uita din nou de tine.
        Tin sa-ti spun ca am invatat multe lucruri de cand te-ai pierdut de mine si mai am foarte putin pana sa-ti multumesc pentru ca m-ai lasat in urma ta. Esti omul care mi-a facut cel mai mult bine si de doua ori mai mult rau . Stii ce e mai ciudat ? Ca a fost nevoie de ani pentru a atinge fericirea si de o singura zi pentru a distruge tot. 
       Oamenii nu ma mai intreaba de tine si usor usor nici macar eu nu ma mai intreb ce-i cu tine. Ai devenit unul cu multimea ,un om obisnuit. Daca mintea mea iti va indeparta in totalitate amintirea, nici macar n-o sa mai existi . Intr-adevar , timpul poate ca nu vindeca ranile dar te ajuta sa inveti sa traiesti cu ele. Se pare ca timpul tau e putin diferit de al meu. Timpul tau sta pe loc , asa e cand putem construi fericire din nefericirea altui om. Vei spune ca nu ma recunosti si ca acestea nu-s cuvintele mele, nu au dragoste. Te vei infuria , n-o sa mai citesti in continuare si nici nu-mi vei raspunde vreodata. Intotdeauna te-a durut adevarul , asa ca ai ales minciuna. Are un mod al ei de a manipula gandirea si de a indeparta vinovatia constiintei.
        Da, o sa suspin la fiecare luna plina . Si da, ma voi intrista la fiecare inceput de toamna. Dar nu , n-o sa-ti permit vreodata sa ma intorci din drum, fie si cu amintirea ta. Imi spune lumea ca te-as fi iubit fara o limita a sufletului . Oare? Ciudat , acum e doar un mare gol.


             Strainule , niciodata nu ti-a placut toamna .. Sau ai uitat? Cu fiecare frunza tarata de vant , inca o parte din suflet.

 Stiu ca n-ai sa ma uiti,
 Dragostea. 




P.s: " Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa.(Panza de paianjen -Cella Serghi)"


Citeste Scrisoare catre un strain pe care l-am iubit ( I )

27 august 2012

Crede in tine .

    Toti cei care trec pe aici si ma citesc vin cu cate o poveste in spatele lor. De altfel, cu totii ne purtam povestea. E posibil ca unii dintre voi sa citeasca ceea ce am scris din anii anteriori,apoi sa ajunga in prezent si sa ajunga la concluzia ca ma contrazic. Pentru ca acum ceva timp, tot ceea ce scriam purta amprenta dragostei, insa tot ceea ce scriu acum poarta amprenta maturizarii. Cel putin asa vreau sa cred. Vreau sa va spun un lucru : nu inseamna ca tot ceea ce am spus in trecut nu e adevarat, nu inseamna ca daca atunci credeam in dragoste si acum numai cred, ea nu exista. E dovada vie a faptului ca viata e imprevizibila. Nu mai obisnuiesc sa vorbesc din punct de vedere personal, ci sa spun totul la persoana a IIa, pentru ca sunt multi care se regasesc in aceste randuri. 
     Sa va spun un lucru esential :in momentul in care inveti sa crezi in tine, ti se deschide un orizont nemarginit in fata ochilor. Cu totii avem ceva mai presus de noi in care credem, poate in Dumnezeu ( cazul meu) sau poate in orice altceva care e important pentru noi. Nu as vrea sa particularizez,suntem diferiti. Insa esentialul este acela de a crede in propria persoana. Din cauza ca viata mi s-a schimbat radical, am ajuns sa ma denigrez, sa spun ca eu sunt de vina pentru orice lucru care odata a fost bun si acum a devenit rau in viata mea. Nu. Da, e important sa constientizam greselile noastre, sa le corectam si sa nu le repetam, dar sa nu uitati ca fiecare dintre voi este pretios in felul sau. Intotdeauna mi-a fost teama de ceea ce presupun altii, de ce ar putea crede daca as face un lucru , desi intentiile mele ar fi unele bune; si un om intelept mi-a dat un raspuns care acum este motto-ul meu :" FII BUNA CU TINE INSATI." Vreau sa transmit mai departe acest lucru si daca macar un singur om va crede mai mult in el dupa ce va citi aceste randuri, eu ma declar multumita.  
     Nu conteaza opinia celorlalti , daca tu, eu, avem constiinta impacata si stim de ce actionam asa. Sa nu va puneti increderea intr-un alt om, mai mult decat in voi. Asta va va duce intr-un punct in care o sa ramaneti fara acel om si n-o sa stiti incotro sa mergeti. Spera si crede! O sa fie mereu si piedici , important e sa va faca mai puternici dupa ce va doboara. 

 " Datoria mea este sa fiu sincer cu mine insumi" - George Calinescu


3 august 2012

Viata ca un cuvant



         Viata o poti defini in cateva cuvinte (poate in functie de fiecare om);insa fiecare cuvant are campul sau lexical. Si uite asa poti defini viata cu toate cuvintele dintr-un dictionar.  Exista un fir invizibil care leaga toate aceste cuvinte intr-un sir si in momentul in care te decizi ca , spre exemplu , cuvantul dragoste ar trebui sa-si mute locul in acel sir, se creeaza un dezechilibru . Un dezechilibru care , nu numai ca modifica locul multor cuvinte, dar campul lexical al cuvantului dragoste se va schimba impotriva firii.  Daca la inceput , in acel sir, inainte si dupa cuvantul dragoste, erau : incredere , fidelitate,  bunatate, iertare  ,ulterior , toate acestea se vor modifica. Dragoste nu va mai fi un cuvant de baza cu propriul sau camp lexical, ci doar un cuvant pierdut intr-un camp oarecare.
**
        Daca as face un sondaj de opinie printre oameni, as ajunge la un verdict precum : oamenilor le este greu sa ierte mincinua si tradarea.  Credeti? Credeti ca astea sunt cele mai urate si greu de iertat greseli? Nu. Minciuna si tradarea nu vin niciodata singure , aduc cu ele ceva mai dramatic : abandonul. Putem  sa trecem peste multe, putem rabda multe ca si oameni, lasam de la noi, iertam , ne facem ca nu vedem/auzim, dar atunci cand odata cu tradarea vine si abandonul , e aproape imposibil de iertat.  

***
   Cuvantul Dragoste , s-a pierdut . Cuvantul  Abandon i-a luat locul in acel sir. Imaginati-va doar : campul lexical al cuvantului abandon : incredere, fidelitate, bunatate, iertare . Aveti curajul sa va imaginati?
     Ma gandesc serios sa-mi fac propria gramatica si un dictionar doar al meu. Asa as fi sigura ca sirul meu nu va mai suferi niciun dezechilibru.








" Uneori cuvintele ranesc pentru ca se revolta.
 Uneori cuvintele trebuie sa taca,
 sa faca liniste si sa asculte cum vorbeste tacerea."-Chris Simion

20 iulie 2012

Resturi de fericire

As zice ca stim sa deosebim fericirea adevarata de resturile ramase din ea. Oare?
In momentul in care ai fericirea la picioare si cunosti sentimentul de a o poseda ,pare ca de acolo inainte o poti deosebi de orice alta stare ce intervine in viata ta si incearca sa te minta: " sunt eu, fericirea. " Nu. 
Suntem orbi cu desavarsire ,luam ca atare orice, fara sa cautam esenta. Ne multumim cu clipa , uitand neantul care urmeaza dupa ea. E gresit? E gresit sa te multumesti cu resturi de fericire , cand stii sigur, ca timpul si rabdarea ti-o pot aduce in varianta integrala?Poate nu e o greseala, dar e o naivitate , e superficial. 
In viata , ne-ar placea sa mergem pe principiul "totul sau nimic" . Imi pare ca pierdem esentialul, ca alergam dupa naluce cand putem alege clipa, putem alege fericirea in rate.Pana la urma daca am fi fericiti pe deplin , permanent, unde ar mai fi rostul tragediei ?
E calculata viata.
E pusa la punct intr-o modalitate care sperie .Ii schimbam cursul doar in functie de alegeri. Si daca aleg sa traiesc clipa in care mi se ofera un rest dintr-o fericire pe care odata am posedat-o intru totul, vreau sa cred ca nu gresesc.
Fericire ? Tu fericire, ce legatura ai cu regretul pe care il aduci dupa tine.. ?

26 iunie 2012

Ce este dragostea ?

   
Uneori, e nevoie să ne mai frângem şi inimile.
-Elizabeth Gilbert-
  

Ce este dragostea?


  Intrebarea aceasta a schimbat lumea. Intrebarea asta , oricat de mult s-au straduit toti inteleptii lumii sa-i gaseasca un raspuns, nu au reusit. Nu exista definitia perfecta. Nu exista cuvinte indeajuns de mari incat sa poata sa transmita exact ce este dragostea. 
     Imi permit sa dau si eu un raspuns pe langa multe altele : Dragostea este atunci cand ii spui persoanei pe care o iubesti si cu care credeai ca-ti vei petrece restul vietii  " daca altcineva te face fericit , fii cu ea/el. doar sa fii fericit" . 




Va invit sa urmariti secventa urmatoare din The Notebook :


24 iunie 2012

Scrisoare catre un strain pe care l-am iubit



În mine se mai vorbeşte şi azi despre tine.- Lucian Blaga



Strainule,
      
   astazi e despre tine.

            Nu ne-am vorbit de mult si nu ne-am intalnit privirile de ceva vreme . Pare ca suntem in colturi diferite de lume si pare ca nici nu ne-am cunoscut vreodata. Imi amintesc vag de tine, esti ca si o carte veche si valoroasa pe care am uitat-o undeva in biblioteca si peste care am asezat ziare si reviste din prezent. Parca mi-as dori sa recitesc cartea respectiva, dar cum o stiu deja pe dinafara, gandul pleaca de la mine. Mai bine rasfoiesc o revista.
              Oamenii din jurul meu ma mai intreaba de tine , zambesc si prefer sa le spun ca e cald afara. Ciudat e ca desi refuz sa vorbesc despre tine , stiu ca daca as incepe sa fac asta , mi-ar straluci ochii si nu m-as mai opri ore intregi din vorbit. Apoi m-ar invalui o tristete si as regreta. Mereu am impresia ca tot ce este legat de tine este echivalentul unui regret. Apoi incep sa regret ca regret.
         Si uite asa ratiunea si inima joaca fotbal in interiorul meu. Ti-am spus ca nu urmaresc nimic prin randurile astea? De fapt , imi urmaresc propriul interes : linistea mea. Mai am si momente de egoism . Vreau sa stii ca nu mi-e dor de tine . Am totusi un dor ciudat care te include si pe tine : amintiri , locuri , trairi , senzatii, clipe, dragoste, intimitate , mirosuri, cantece , versuri, vacanta , ploaie, luna , seara. Un amalgam. 
            Stiu ca esti bine si ma bucura acest lucru -fara nicio urma de ipocrizie in vorbele mele. Mereu am fost sincera si n-am sa ma ascund acum.  Esti un om ca toti ceilalti, insa prin ochii mei ai fost pentru o perioada indelungata unic si perfect- ca in povestile din literatura. Iubirea mea te facea cel mai frumos om din lume.Nu zic ca ai incetat sa fii , nu stiu cum esti acum, poate esti si mai frumos. Dar motivul nu mai e acelasi.
           Am stiut sa scot la iveala omul insufletit din tine , sa-ti cunosc bunatatea si sa am parte de tot ce puteai oferi mai bun unui om. Stiu sa fiu recunoscatoare pentru asta. Cum orice lucru are un final si nimic nu este pentru totdeauna, ar fi trebuit sa anticipez sfarsitul. Doar ca am refuzat.
          Asa sunt eu , mereu cred ca Dumnezeu si timpul aseaza lucrurile si o sa fie bine. Tu nu ai avut niciodata incredere in noi. Speranta si lupta mea nu erau suficiente pentru a depasi orice obstacol. Nu, nu dau vina pe tine. Imi asum greselile si le cunosc, nu m-a interest sa vad unde ai gresit tu pentru ca nu este treaba mea. Va trebui tu, intr-o buna zi ,sa infrunti greselile si sa ti le asumi singur.
             Tin sa-ti multumesc ca te-am iubit.Si inca ce mult te-am iubit. Da , folosesc verbul “a iubi”- la trecut. Si iti multumesc pentru ca m-ai invatat sa fiu puternica.  Sa fii mandru de lucrurile astea.


Asa imi inchei scrisoarea catre tine ,dragul meu strain.

Sa nu ma uiti,
Dragostea.



P.S : “Nu ştii, ca numa-n lacuri cu noroi în fund cresc nuferi?”

23 iunie 2012

Fericire.Stare.Moment.

     Te-ai intrebat vreodata ce este cu adevarat fericirea ? In dictionar scrie asa : FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.  Este o stare. 
      Si ce e aceea o stare? STÁRE stări f.  Situație sau mod în care se prezintă cineva sau ceva la un moment dat.
     La un moment dat -pana si dictionarul ne spune ca starea de fericire se intampla intr-un anumit moment.Iar momentele :MOMÉNT, momente, s. n. 1. Interval scurt de timp; clipă, secundă. 
       Concluzia ? Fericirea este o stare care poate sa dureze chiar si o secunda. Tu, omule, iti dai seama cat de mult trebuie sa savurezi clipa aceea de fericire ? Cat trebuie sa o pretuiesti ? Exact atunci nu cand o vezi deja in trecut .
       Trebuie sa stii sa culegi fericirea in fiecare zi. Este peste tot, este in razele soarelui pe care le vezi dimineata , este in zambetul mamei , este in rasul copilasilor, este in florile din parc. Daca ai sti DOAR sa deschizi larg ochii si sa vezi fericirea, ar dura mai mult de o secunda.




Trebuie să ai seninătatea de a accepta ceea ce nu poţi schimba,
 curajul de a schimba ceea ce poţi şi mai ales,
 înţelepciunea de a face diferenţa dintre ele."
-Marc Levy

21 iunie 2012

Zambeste , o viata ai !

‎      "Dorim ca viaţa noastră să fie simplă, sigură şi liniştită şi de aceea problemele sunt tabu. Vrem certitudini şi nu îndoieli, vrem rezultate şi nu experienţe, fără să ne dăm seama însă că numai din îndoieli se pot naşte certitudini şi numai din experienţe - rezultate." Carl Gustav Jung

        Greseala noastra : credem ca viata asta ne apartine. Nu . Nu este a noastra si nu va fi niciodata .  Avem impresia ca detinem controlul , ca in mainile noastre sta totul , ca putem sa ne calculam timpul si putem planui cum si cand vom face anumite lucruri. Parca am fi drogati si inconstienti . De-am sti fiecare cat de pretioasa este viata in sine si cat de recunoscatori ar trebui sa fim pentru ca ne trezim dimineata si auzim cum suna nenorocita aia de alarma la ora 6.00...lumea ar fi mai buna.
      Zambiti mai mult, fiti multumiti cu ceea ce aveti , traiti fiecare clipa si fiti mai buni! Schimbarea porneste de la fiecare dintre noi, nu mai cautati sa-i schimbati pe cei din jur .





20 iunie 2012

Cand pui punct si tragi linie. Am invatat..

Si acum de la capat cu alineat .

        Da, asa ne spunea invatatoarea cand dadeam o dictare in clasele primare. Era singurul lucru pe care stiai ca n-o sa-l gresesti la dictarea respectiva. Pentru ca in rest : semne de punctuatie , propozitie noua , cratime erau atat de greu de dedus din moment ce nu le vedeai si trebuia sa asculti cu atentie intonatia invatatoarei.  Asa se intampla si in viata  : mergi cu ochii inchisi prin ea  si tot ce trebuie sa faci este sa-ti folosesti toate celelalte simturi  pentru a gresi cat mai putin. E usor in teorie.
          Am implinit 21 de ani de curand si am facut retrospectiva anului 20 din viata mea . Concluzia : cel mai frumos/greu/matur/dureros an din viata mea. Da' nu-i nimic, intotdeauna e loc de mai bine/rau.  As putea bifa multe reusite pentru anul 20 : - mi-am luat permisul , m-am angajat, am fost pentru prima oara la un concert platit de mine( Vama ) , am fost pentru prima data la munte . Si acum daca as bifa si ce nu mi-a iesit : - prima mea restanta din facultate si faptul ca am pierdut ceva fara de care nu credeam ca o sa pot trai : dragostea. 
E bine sa tragi linie si sa faci bilantul unui an. Vezi unde ai gresit , vezi ce ai pierdut dar si ce ai castigat in schimb, inveti din greseli si nu in ultimul rand inveti sa fii puternic.
          Am invatat ca oamenii nu iti vor binele , dar ca uneori in drumul spre binele propriu esti si tu inclus si involuntar primesti ceva bun de la ei..
          Am invatat ca increderea este cel mai de pret lucru intr-o relatie, fara incredere nici macar dragostea nu mai conteaza..
           Am invatat ca indiferent cat de ranit esti, nu trebuie sa ranesti si tu la randul tau ci trebuie sa raspunzi cu caldura si bunatate pentru ca va veni ziua cand vei fi rasplatit pentru asta..
           Am invatat ca oamenii nu se schimba dar ca isi pot constientiza raul din ei, il pot educa si pot deveni mai buni..
         Am invatat ca familia este singura care va ramane langa tine si iti va oferi dragoste neconditionat, in timp ce prietenii,iubitii,colegii vin si pleaca..
          Am invatat ca daca iubesti pe cineva , trebuie sa-i spui asta ,chiar daca raspunsul lui nu va fi nici pe departe acelasi. De ce ?  maine poate fi prea tarziu..
           Am invatat ca trebuie sa pretuiesti ceea ce ai, atat cat ai , pentru ca intotdeauna  exista cineva care nu are nici pe jumatate din cate ai tu..
           Am invatat ca fara Dumnezeu, credinta, dragoste-toate in sufletul tau- ..nu vei fi niciodata multumit cu ceea ce ai...
          Am invatat ca numai prin munca si onestitate poti sa-ti cladesti viata frumos..
          Am invatat ca oamenii nu trebuie judecati, pentru ca nu ne putem pune niciodata in locul celuilalt..
        Am invatat ca oricat de greu pare uneori sa continui, oricat de gresit pare sa iubesti oamenii care nu merita, nu este. Fiecare om merita sa fie iubit, orice drum oricat de greu pare, la capatul sau este ceva ce te va face sa spui :" a meritat ".

           Eu? Am ramas cu zambetul pe buze, invataturile in minte, speranta si iubirea in suflet..



25 mai 2012

Cella Serghi - Citate

Am selectat cele mai frumoase citate din cartile autoarei , savurati-le !


"Niciodată nu va şti omul ăsta cât rău mi-a făcut. Am rămas cu un dor... cum să-ţi explic?... neliniştea mea.."
"Ce trist e să nu mai poţi vibra la sunetul unei voci pentru care ţi-ai fi dat viaţa!"
"Dragostea moare şi ea. Încet, pe nesimţite, perfid. Chiar dacă are clipe când îşi revine, când se agaţă de viaţă."

*
"Îmi dădeam seama, încă o dată, că nu mă pot sprijini pe altcineva, că numai muncind cu o voinţă de fier pot să rămân tare ca o stâncă în faţa furtunii, că n-am dreptul să mă risipesc, să-mi irosesc timpul"

"Nu mai am cu lumea exterioară mie niciun contact, iar cea dinlăuntrul meu, nu ştiu, doarme sau a murit."
"Te găsesc atât de schimbată încât îmi este teama să nu te înşel pe tine cu tine."

**
"Nu-nţelegi că merită să trăieşti pentru ca să vezi cum cad frunzele şi apoi cum cresc mugurii, pentru o zi în care e soare, pentru alta în care plouă?"
"Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi prea puţin la acest miracol care e viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună."
"Trebuie să existe un colţ de lume în care viaţa e frumoasă. Fericirea trebuie să existe. Sau poate e nevoie de un potop, de un cutremur, de nişte mâini uriaşe care să zgâlţâie globul, şi totul să înceapa din nou."

"Dădeam proporţii nemăsurate dezamăgirilor poate fireşti la vârsta când şi iluziile sunt prea mari, când ţi se pare că fericirea întreagă ţi se cuvine, când n-ai nici îngăduinţă, nici înţelepciune."

"Sunt sigură că o clipă poate să închidă în ea, ca un foşnet de frunză, ceva din bucuria vieţii şi din durerea ei."
"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă, o lacrimă, o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun."
***

20 mai 2012

Carti : Mananca, Roaga-te, Iubeste - Elizabeth Gilbert

"Fii sincera , fii sincera, fii sincera."



            Daca esti femeie si nu ai citit inca aceasta carte , n-ai idee ce pierzi. Probabil sunt foarte multe recenzii si opinii cu privire la acest best-seller ,nu stiu daca ceea ce voi spune va fi o noutate dar n-ai cum sa te abtii sa vorbesti despre el.
            Eu,personal , am citit-o in doua etape. Am primit-o cadou de la o persoana draga anul trecut in octombrie pentru ca mi-o dorisem foarte mult dupa ce am vizionat filmul ( care nu e nici pe jumatate la fel de bun ca si cartea). De ce spun doua etape? Pentru ca in momentul in care am citit primele doua parti  -mananca ,roaga-te- eram indragostita , eram visatoare , aveam o persoana langa mine de vreo 3 ani care parea sa ramana pentru totdeauna langa mine.  Pentru ca eram o persoana fericita, starile sufletesti ale autoarei nu ajungeau la mine la intensitatea la care vroiau sa fie transmise. Aproape ca n-o intelegeam .   
           Femeia din rolul principal , a pornit intr-o calatorie a "redescoperirii de sine". A lasat totul in urma , si-a luat doar problemele sufletesti si a plecat departe de Statele Unite. Prima data a ajuns in Italia( " Bel far niente") . Pe langa experientele culinare , a invatat limba italiana din placere , si-a facut prieteni si a avut parte de un timp minunat. Insa , asa cum a spus si ea " nimeni nu poate trai asa la nesfarsit." Urmatoarea oprire :India . E un capitol care tinde sa devina plictisitor , mai ales pentru persoanele care nu sunt foarte spirituale , insa e o experienta minunata. Aici , a incercat sa-si rezolve problemele sufletesti, a invatat sa se roage , sa traiasca simplu si sa aprecieze minunile marunte ale acestei lumi.
" Locul de odihna al mintii este inima . Cat e ziua de lunga mintea nu aude decat galagie, cearta si huruit si tot ce-si doreste este liniste. Singurul loc in care mintea va putea gasi pace este linistea inimii. Acolo trebuie sa ajungi."

"Nu voi mai nutri ganduri nesanatoase!"

"Oamenii s-au luptat dintotdeauna doar pentru a raspunde la doua intrebari simple: Cat de mult ma iubesti? si Care-i seful? Toate celelalte lucruri se pot rezolva intr-un fel sau altul. Dar nu avem scapare cand vine vorba de dragoste si de putere ,ne pierdem si ajungem la razboi, la jale si la suferinta."

          In momentul in care am ajuns la finalul acestei parti , m-am oprit cateva luni din a citi cartea. De ce? Persoana aceea draga de care va spuneam a plecat din viata mea ,iar eu refuzam sa citesc ceva ce incepea cu : iubeste. Nu mai credeam in "a iubi". In punctul acela am inceput sa-mi dau seama ca ma regaseam atat de mult in randurile primelor doua parti , insa nu am constientizat la timp. Mi se parea ca exagereaza si nu-i puteam intelege drama , acum am inteles-o.  M-am incumetat sa citesc si ultima parte si m-a umplut de speranta.
         Un om poate iubi din nou, trebuie doar sa creada in iubire. Un om poate spera din nou , trebuie doar sa nu uite ca viata aceasta este un dar si nu ne apartine, sa fim multumiti de ea , asa cum e. Un om poate fi mai bun, trebuie doar sa constientizeze raul din el. Sufletul se vindeca ,dar trebuie timp si rabdare. Lucrurile bune vin intotdeauna la cei care stiu sa aiba rabdare.
         Va recomand cartea aceasta cu cea mai mare caldura, nu numai femeilor ci si barbatilor. Pana la urma starile sufletesti sunt aceleasi indiferent de sex: fericirea, tristetea..le simtim cu totii.



"Tu ai puterea sa ajungi intr-o zi sa iubesti lumea intreaga . Asta-i destinul tau!"


12 mai 2012

Time

'Time takes pleasure in kicking our asses. For even the strongest of us it seems to play tricks. Slowing down... hovering... until it freezes. Leaving us stuck in a moment — unable to move in one direction or the other.' ( Grey's Anatomy)

18 aprilie 2012

Oamenii NU se schimba


..


Am stat si m-am gandit ceva timp la un lucru : se schimba oamenii sau nu? Cred ca mereu am spus ca DA oamenii se schimba si acum , de curand, am realizat exact contrariul. Ganditi-va mai intai la voi apoi la celelalte persoane si o sa-mi dati dreptate.
Tindem sa credem mereu ca facem lucrurile in asa fel incat sa devenim mai buni , sa imbunatatim anumite parti, fie ca sunt pe plan personal,intelectual,profesional.Ne place sa anticipam mult si uitam ca desi in ordinea fireasca a lucrurilor totul ar trebui sa urce ,treptat, de la rau la bine, nu este asa. Garanteaza cineva ca in viata trebuie doar sa urci? Nu.
Intotdeauna , dar INTOTDEAUNA o sa ne intoarcem la persoana care am fost initial. Face parte din noi, este acolo, poate ca nu ne-o dorim sau poate ca nu ne mandrim cu acel eu al nostru dar daca il negam n-o sa dispara. E ca si cu greselile pe care le facem din nou si din nou.. Invatam din ele, suntem si constienti de ele, dar nu ne oprim.
Eu ,nu m-am schimbat , am mai invatat cate ceva intre timp , poate ca mi-am schimbat stilul vestimentar si nu-mi mai place atat de mult ciocolata alba pe care obisnuiam sa o ador, DAR ,in adancul sufletului am ramas aceeasi persoana ,trasaturile dominante vor iesi mereu la suprafata : daca obisnuiam sa mintim si avem senzatia ca ne-am indreptat, ne inselam, o sa mintim iar; daca eram dezordonati si ne-am impus sa fim mai calculati si ordonati si chiar ne-a iesit acum , o sa fie iar haos.
Traim aceleasi momente in aceasta viata,doar ca sub o alta forma: se schimba doar timpul,locul si eventual oamenii din jur care dispar si ,inevitabil, sunt inlocuitii de altii . Doar nu degeaba viata este comparata cu o roata care se tot invarte si ajunge intr-un punct in care a mai fost odata , si inca o data.. Am facut paranteza asta ca sa intelegem cu totii ca NU, nu ne vom schimba niciodata : esenta e acolo. Devenim o versiune mai buna sau mai rea a noastra , dar tot acolo suntem.

12 aprilie 2012

Poveste -partea a7a- Nimic nu este pentru totdeauna.

Undeva in istoric, v-am spus o poveste de iubire in sase parti a doi adolescenti (POVESTE - partea 1 , 2 , 3 , 4 , 5 , 6 ). Era vorba de o iubire inocenta pe care o traim cu totii mai devreme sau mai tarziu; cei care nu ajung sa o traiasca le pot spune ca imi pare rau pentru ei. Povestea a mai continuat mult timp din momentul in care eu am terminat sa va mai mai spun despre ea, a continuat pana la 3 ani si 6 luni,da! M-am intors acum sa va spun ca ...toate povestile au un sfarsit si NIMIC nu este pentru totdeauna, nimic! Acesta e finalul unei povesti fara sfarsit.

Au trecut impreuna prin multe ,au ajuns din doi liceeni de 17 ani sa fie doi studenti de 20 de ani.. s-au iubit mai presus de toate , s-au respectat ...toate pana la un moment dat.
El i-a spus ei mereu :" Nu va interveni nimeni niciodata intre noi , decat daca este lasat. Dumnezeu ne-a unit, daca El nu ne va desparti ,cine va avea puterea sa o faca? Este cineva mai presus ca EL?". Si a fost altcineva . Ruptura dintre ei s-a produs treptat, nu realizau cat de mult se indepartau unul de celalalt , mai ales din cauza obisnuintei care era ca un efect placebo. OBISNUINTA asta , ne poate face sa nu mai apreciem dragostea, stiati? Obisnuinta se infiltreaza intre 2 oameni , ii minte ,le da o stare de confort din care le e greu sa mai iasa si apoi...dintr-o data ,obisnuinta desparte oamenii.
Cum s-a gresit? Ea era neconditionat acolo langa el. Indiferent de orice. Acest lucru i-a dat lui siguranta aceea ca , nu conteaza ce s-ar intampla, ea e acolo si va fi mereu. Asa ca nu a mai apreciat-o asa cum ar fi trebuit. Ea a uitat sa se faca vruta, a uitat sa se puna in "pericolul" de a fi pierduta de el si ...practic, el nu mai avea pentru ce sa mai lupte. SIGURANTA. Exact ca atunci cand ne gandim la mama noastra: mama nu ne va parasi vreodata , ne va ierta mereu , ne va primi inapoi oricat de mult am gresi.
El? A inceput sa nu-si mai deschida sufletul in fata ei , s-a lasat prins de mrejele altcuiva cu care prefera sa-si imparta gandurile si usor usor, fara sa realizeze macar, pe ea, a lui, a lasat-o in urma..Nu a avut curajul niciodata sa recunoasca faptul ca o inselase luni intregi, fie ca doar cu gandul, cu privirea ,cu trupul...dar o inselase. El a luat decizia sa se desparta, si din nou a ascuns adevaratul motiv: faptul ca era o a treia persoana intre ei. Acea a treia persoana este acum NOUA EA a LUI.
Pana acum 2 luni , timp de 3 ani si 6 luni ,un lucru pe care EA l-a stiut sigur era ca il iubea pe el mai mult decat propria viata. Dupa 2 luni in care nu si-au vorbit , nu au auzit unul de celalat..EA poate spune ca il mai iubeste?E confuza. Stie sigur ca ii este sufletul plin de dispret si de indiferenta ,pentru ca ..oricum ar fi fost , nu merita asta. Niciun om nu merita sa fie mintit fara scrupule.Nimeni. Inseamna ca esti lipsit de suflet daca poti minti un om asa . Nu esti om.

Dragostea? Este atat de fragila , este rea si lipsita de ratiune. Dragostea pune stapanire pe tine ,iti ia tot, nu-ti lasa nimic. Merita pentru cateva clipe de fericire suprema sa-ti sacrifici totul si sa ramai cu nimic? Inca vreau un raspuns la intrebarea asta.
Unde dispare iubirea cand doi oameni se despart?Ea unde se duce?Trebuie sa fie un loc, ceva;mi se pare nedrept sa dispara pur si simplu fara o explicatie.



Ce-a mai ramas din NOI? ...
...Care NOI?!Nu-mi amintesc sa fi cunoscut vreodata pe...NOI.



Sfarsit.






3 aprilie 2012

Unde ne-am lasat sufletele?

Ati avut vreodata un moment in care ati fost plini de ura,ranchiuna si de rautate la cel mai inalt nivel? Unul din acele momente in care simti ca orice urma de bunatate din tine a disparut, cand iti imaginezi ce-i mai rau pentru un om si vrei sa-l vezi pana si mort? Sper ca nu. Pentru ca va face efectiv sa uitati ca aveti un suflet , va transforma in monstri.
Presupun ca in viata fiecaruia dintre voi exista amintiri urate : persoane care v-au facut rau , prieteni care v-au tradat ,iubiri care v-au frant inima.. Sunt inevitabile , sunt printre noi , fac parte din viata. De ce ? Noi, oamenii le provocam. Facem toate astea chiar si cu buna stiinta uneori, fara scrupule , fara sa ne gandim la cel de langa noi.
Regret sa spun dar am simtit atata ura in suflet in ultima vreme .. Mi-e teama ca nu cumva sa ajung sa ma mint singura spunand ca AM IERTAT acei oameni care mi-au provocat amintirile urate din viata mea. Vreau sa cred ca mi-am gasit puterea sa iert, doar ca pe zi ce trece ..in loc sa fiu mai impacata cu mine , simt mai mult dispret ca niciodata.
Cum sa ierti ceva de neiertat?CUM?

24 martie 2012

Hate

"There's a reason I said I'd be happy alone. It wasn't 'cause I thought I'd be happy alone. It was because I thought if I loved someone and then it fell apart, I might not make it. It's easier to be alone, because what if you learn that you need love and you don't have it? What if you like it and lean on it? What if you shape your life around it and then it falls apart? Can you even survive that kind of pain? Losing love is like organ damage. It's like dying. The only difference is death ends. This? It could go on forever."( Grey's Anatomy)


28 februarie 2012

Sunt inca aici..(Povestea unui puzzle)




Cand esti genul de persoana care se ataseaza de orice din jurul sau , detasarea de ceva indispensabil face ca o parte din tine efectiv sa se piarda.

*
Fiecare dintre noi este ca un puzzle, daca o singura piesa lipseste ,este inutil acel puzzle..te uiti cu regret la el, poate ca avea foarte multe piese ,insa daca doar una singura lipseste, aceea l-a facut sa nu mai aibe nicio valoare.
Eu sunt un puzzle cu 1000 de piese.In acest moment una singura lipseste si nu-mi mai gasesc rostul. Incercand sa gasesc solutii, am facut mai rau. Te apasa regretul acelei piese care lipseste , te sufoca dorul si desi mai exista alte 999 de piese,golul ramas in lipsa ei face ca toate celelalte sa-si piarda din valoare si chiar din utilitate.
Cum sa gasesti o piesa identica intr-o lume atat de mare? Cum sa se potriveasca la fel de perfect in acel loc?Nu e posibil.

**
Si golul ramane.
Unde este piesa mea? S-a amestecat cu piesele unui alt puzzle, stiu asta. S-a pierdut si incearca sa-si gaseasca locul acolo, desi cunoaste si drumul inapoi catre mine si desi acolo...pur si simplu nu este locul ei.

***

O sa-mi umplu golul care a ramas cu toate amintirile acelei piese. N-am sa-i permit alteia sa vina in locul ei ,niciodata. Dar n-am sa o intorc nici pe ea din drum, si-a ales un alt puzzle.




"Scrie ca sa nu te pierzi pe tine.."- nu stiu de ce
dar cuvintele unui necunoscut m-au inspirat
si m-au facut sa realizez ca
..sunt inca aici.