"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

10 aprilie 2011

Certitudini devenite sperante.


Fac ce fac si iar ma opresc din scris..Parca mi se blocheaza cuvintele cand pun mainile pe tastatura; am incercat sa imi dau seama de ce, pentru ca inainte daca nu scriam o zi nu ma simteam bine..nu ca nu mi-ar placea ci pur si simplu..cred ca m-am schimbat.
Voi realizati cand se produce o schimbare la voi?Acceptati acele schimbari , fie ele benefice sau nu? Eu nu mi-am pus intrebarile astea pana acum putin timp; pentru ca aveam senzatia si siguranta ca :" eu n-o sa ma schimb niciodata " , "voi ramane mereu asa ,indiferent de ce se va intampla", "pe mine nu ma schimba nimeni" ; si uite ca acum nu ma mai recunosc.. Nu spun ca inainte eram perfecta sau ca eram mai buna sau eu stiu..spun ca imi placea mai mult de mine in trecutul nu foarte departat.
Ce-i drept, noi oamenii suntem intr-o continua schimbare si poate nu suntem constienti de lucrul acesta..dar ajungem sa facem lucruri de care nu ne credeam capabili, ajungem sa calcam pe orgolii si sa sacrificam multe pentru putina iubire, pentru bani, pentru faima sau altele mai mult sau mai putin importante. Dar oare cate merita cu adevarat?

p.s : Am trecut cu bine de prima sesiune din viata mea, sunt integralista si va multumesc de incurajari!