"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

7 mai 2011

..I've never been here before









Ma macina o intrebare : Cand iti dai seama daca intre doi oameni mai este dragoste sau a devenit obisnuinta?
Mi-e cam teama sa aflu raspunsul...




10 aprilie 2011

Certitudini devenite sperante.


Fac ce fac si iar ma opresc din scris..Parca mi se blocheaza cuvintele cand pun mainile pe tastatura; am incercat sa imi dau seama de ce, pentru ca inainte daca nu scriam o zi nu ma simteam bine..nu ca nu mi-ar placea ci pur si simplu..cred ca m-am schimbat.
Voi realizati cand se produce o schimbare la voi?Acceptati acele schimbari , fie ele benefice sau nu? Eu nu mi-am pus intrebarile astea pana acum putin timp; pentru ca aveam senzatia si siguranta ca :" eu n-o sa ma schimb niciodata " , "voi ramane mereu asa ,indiferent de ce se va intampla", "pe mine nu ma schimba nimeni" ; si uite ca acum nu ma mai recunosc.. Nu spun ca inainte eram perfecta sau ca eram mai buna sau eu stiu..spun ca imi placea mai mult de mine in trecutul nu foarte departat.
Ce-i drept, noi oamenii suntem intr-o continua schimbare si poate nu suntem constienti de lucrul acesta..dar ajungem sa facem lucruri de care nu ne credeam capabili, ajungem sa calcam pe orgolii si sa sacrificam multe pentru putina iubire, pentru bani, pentru faima sau altele mai mult sau mai putin importante. Dar oare cate merita cu adevarat?

p.s : Am trecut cu bine de prima sesiune din viata mea, sunt integralista si va multumesc de incurajari!

23 ianuarie 2011

Rehab

"Ceea ce azi mi se pare adevărat, mâine se dovedeşte o simplă părere. Şi nu mă pot bizui pe raţionament pentru că dragostea e prea capricioasă ca s-o cuprinzi în cleştele silogismelor. Ea n-are logica... cel mai cuminte lucru e să nu mă mai gândesc la nimic, şi... să aştept!"

"Mă uit pe geam şi, în loc să văd peisajul, îmi apare el, multiplicat în mii de înfăţişări şi culori. Chipul lui izvorăşte mereu şi din fiinţa mea, unde se află culcuşul amintirilor noastre bune şi rele, şi retrăiesc fragmentar tot ceea ce a fost şi ceea ce are un farmec inedit, petru că ştiu că de-acum n-o să mai fie nimic, de-acum începe neantul."

Mihail Drumes,
Scrisoare de dragoste

21 ianuarie 2011

My mind tells me to give up, but my heart won't let me.


Am spus sa-mi ascult inima pentru ultima data, desi nu merita ascultata..tot ce am facut pana acum a fost sa urmez 'spusele 'ei si nu au ramas decat regrete. Dar, am facut un pact cu mine..Nu as fi putut sa mi-o iert vreodata daca stiam ca nu am facut tot posibilul si imposibilul pentru a mai trage putin de timpul nostru..Mi-am promis ca dupa aceasta ultima "ascultare", voi gandi rational si numai cu creierul.
Inca nu pot spune daca a meritat sau nu sa ma mai umilesc o data, desi am o vaga presimtire ca a fost in zadar..oricat de optimista as fi.
In ultima instanta, dupa parerea mea..trebuie sa ne ascultam inima.Poate fi mai greu pentru cei cu orgoliu, dar cum eu nu cunosc acest cuvant..mi-a fost mai usor.
Diferenta dintre noi doi, este ca tu REFUZI sa-ti asculti inima...
DE CE ai face asta cand sentimentul e inca acolo?

19 ianuarie 2011

Ultima dorinta

Daca am vrut macar sa cred
S-aleg dintr-un neant ,o clipa
Si o dorinta :sa nu pierd
Vapaia ultimei minuni..

Daca si-acum se infiripa
Aceleasi pure legaturi,
Atunci voi lua a mea dorinta
N-am sa te-ntreb daca si tu..

Si-un fir de sange,el va scrie
Ce va fi fost a mea sentinta.

12 februarie 2010

18 ianuarie 2011

M-am oprit intr-o gara cu vise pierdute.


S-a terminat,sau mai bine zis: tu ai terminat ceva demult inceput.
Ma simt de parca mi s-a prabusit intreaga lume..si incerc sa ma agat de ceva, asa ..ca o speranta, dar nu gasesc nimic de genul.Ai aruncat ultima carte; n-o sa spun ca ai castigat tu pentru ca ar vorbi rautatea din mine si furia pe care o simt..poate nu a castigat nimeni..eu sigur nu.
Am citit si recitit ultimele tale cuvinte, am vazut durere acolo..dar pentru ca eu sunt cea lasata in urma,refuz sa vad altceva decat propria suferinta pe care o amplific cat pot de mult.
Meritam macar un ramas bun demn de tot ce am lasat la tine..Nu m-am gandit ultima data cand te-am imbratisat ca va fi...ultima data. Stiam ca ma voi intoarce acasa, ca deobicei, tu ma vei astepta in gara si...N-are rost sa mai visez.
**
Sunt ca un copil intr-o multime,care s-a pierdut de mama sa..si o striga dar pare ca glasul sau nu reuseste sa patrunda dincolo de gigantii din juru-i.Asa ca tot ce stie sa faca, este sa ramana in locul acela..pana mama se va intoarce dupa el;stie ca nu-l va parasi vreodata, dar cu toate astea ,ii apar in minte momente din trecut, cand mama ii canta sau se jucau impreuna si erau atat de fericiti ..si isi pune intrebarea: daca nu va mai veni dupa mine?Si plange si il cuprinde teama..Pana un necunoscut il va intreba :te-ai ratacit?
Da,eu.M-am ratacit..si ma simt vulnerabila in lumea asta rea si imensa.Si regret..si ma doare.
Si simt durerea din suflet pana in maduva oaselor. Stiu ca ceea ce imi pare acum un capat de lume, mai tarziu poate ca nu va mai insemna nimic..Dar pana vine acel tarziu, eu ce ma fac?
Puteai sa-mi lasi un post scriptum cu instructiunile acestei lumi..acum,lipsita de tine. Eu incotro sa ma duc acum?
**
Si ce pacat..tu esti cel care s-a ratacit de mine..
Cat am putut sa urasc si sa ma feresc de postura aceasta de "broken hearted girl"..si uite-ma aici.


Mi-ar fi mai simplu sa te urasc, crede-ma.

16 ianuarie 2011

(pre)SESIUNE


Prima mea sesiune..in niciun caz nu voi sarbatori acest 'eveniment', dar sper sa am motive de sarbatorit dupa. E bine sa ai o activitate permanent, sa-ti ocupi timpul si sa uiti de alte probleme care incearca sa te distraga de la ce ti-ai propus..Ce-i drept e cam stresanta si 'plina' de nopti nedormite, dar avand in vedere ca e pe termen relativ scurt, nu e chiar atat de ingrozitor. Recunosc, imi place mai mult la facultate decat mi-a placut in liceu..desi majoritatea gandesc exact pe dos.
Mi-ar fi placut putin mai mult suport moral in perioada asta..ma face sa fiu mai sigura pe mine, pentru ca mereu am fost slaba si nu am avut incredere in mine si in ceea ce as putea realiza..si cu toate astea, imi urmez visul..Prietena mea( din liceu )si totodata colega de apartament impartaseste aceeasi soarta cu mine,asa ca ne descurcam noi.
Vom vedea ce va fi de acum inainte..mai sunt 3 saptamani si gata(o sa ma duc si acasaaaa)..timpul mereu zboara, minte sa avem! Succes tuturor care sunteti in sesiune, multa concentrare!Ne distram noi dupa !

13 ianuarie 2011

Fara "doar","daca" si "poate".Totul sau nimic.


Acum ceva timp m-am oprit din scris, pentru ca il inlocuisem cu ceva mai bun de atat(la vremea aceea). Si acum realizez ca am gresit. Am uitat sa-mi acord MIE timp, am uitat ca orizontul e mai mare decat ochii mei puteau cuprinde si ca imi pot intoarce privirea catre orice alta parte,oricand. Probabil, e doar unul din momentele in care ma simt puternica..si tot probabil, este ca o sa citesc ce scriu acum peste cateva zile si sa numai cred nimic din ce am spus. Dar prinde bine cate o clipa ca asta, in care realizezi ca poti sa fii puternic, sa ai si putina incredere in..in faptul ca dupa furtuna,mereu iese soarele.

**

Mi-am propus sa ma gandesc SI la mine..pentru ca intotdeauna am vrut ce-i mai bun pentru cel de langa mine si i-am dat totul si s-a dovedit ca..am ramas, intr-un final, doar eu si atat. Nu uitati de sufletul vostru,indiferent de orice...


**

este iar "13"..si nu e banal, ca ultimii 2, nu!
Numai inseamna nimic...
2 ani si 3 luni....de?Degeaba.
Bucura-te tu,eu ..
eu renunt.



7 ianuarie 2011

Nothing lasts forever.


Sa va spun ceva : numai cred in dragoste!

Este posibil sa ma contraziceti sau sa imi spuneti ca ma "auto-contrazic", pentru ca in multe postari am vorbit frumos despre iubire si despre tot ce aduce ea, dar..oamenii se schimba. Am invatat in ultimul timp ca dragostea nu poate invinge distanta, ca nu este rabdatoare si nici sincera. Era mitul acela cum ca :" dragostea dureaza 3 ani"..apoi daca treci de pragul de 3 ani ramai o viata cu respectivul/a. Prostii! Nu poti masura in ani dragostea,sau in orice altceva..este incomensurabila.
Si am mai invatat ceva, ce inainte refuzam sa cred cu tarie :intotdeauna intr-o relatie, unul iubeste mai mult..E adevarat. Si atunci cand realizezi ca tu esti cel care face asta, se rupe ceva in tine. Nu e acelasi lucru cu jocul acela copilaresc :
" A: Te Iubesc!
B:Eu te iubesc mai mult!
A:Ba eu mai mult..
B:Ba nu, eu! "
etc..
**

Si te trezesti ca derulezi ultimii 2 ani si ceva, si cauti motive, cauti locul in care s-a produs ruptura ,poate poate...reusesti sa indrepti ceva..sa mai carpesti. Degeaba.. Nu poti sa mai repari ceva ce e demult compromis..

E cu atat mai greu, atunci cand in jur ai fotografii,obiecte,scrisori..prea multe dovezi ca odata,aici, a existat iubirea aceea care parea infinita. Daca ar fi posibil sa stergi partea aceasta din memorie, ar fi perfect..Dar nu.
***
S-au dus pe apa sambetei promisiuni,juraminte ce pareau sincere..s-au dus toate..Oare cum poti trai cu povara ca i-ai promis unui om sa-i fii alaturi o viata si sa-l iubesti si dupa ce se termina viata..si acum sa uiti pur si simplu ca vreodata ai pretins macar asa ceva?Cum..?
**
Sa-ti incredintezi sufletul si tot ce ai mai bun unui OM, e ca si atunci cand un elefant vrea sa-i incredinteze unei furnici tot ce are..
*
Am atat de multe intrebari lasate fara raspuns,atat de multe regrete si atata dragoste in suflet incat numai sunt eu..N-am facut decat sa-i dau totul..si sa-l iubesc sincer..si daca unui om nu-i ajunge atat,atunci de ce sa mai iubim ?




As da orice sa nu te mai iubesc..