"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

12 mai 2009

Poveste. (2-No promises)

[..]

Si s-au intalnit.

Din partea ei se presupunea o prima intalnire rece,scurta si la obiect in care probabil vor vorbi despre vreme..despre scoala care avea sa inceapa si orice altceva..plictisitor.Daaar nu a fost chiar asa!
Primul gest ..(odata pusi unul in fata altuia)a fost sa se imbratiseze.Parca s-a simtit o oarecare usurare, o greutate imensa luata de pe suflet ,odata cu acea imbratisare care parea ca nu se mai termina.A urmat o plimbare,tremurau amandoi din toate incheieturile,dar nu se stia de ce ;impact prea mare?emotie?teama?
S.au oprit undeva pe faleza superioara,de unde se vedea totul dintr-o singura privire.Vantul se intetise ,racoare..El a cuprins-o din nou in brate ca sa o incalzeasca.
Ea vroia sa para dura, sa nu se lase intimidata de la prima intalnire(dar in interior era cu totul altceva)..si chiar daca el a incercat subtil sa-i fure un sarut,n-a reusit si s-a lasat batut.S-a multumit doar sa o sarute pe frunte..un gest care inseamna foarte multe (fetele vor intelege mai bine..).

Se intorceau spre casa,fiecare plin de bucuria intalnirii celuilalt.
Au vorbit, au ras..gesturi fine, subtile si retrase..dar care au avut o mare insemnatate.
Apoi, ..intr-o statie banala de maxi taxi..ca o revelatie , un sarut..primul.A fost ceva spontant.De data asta ea nu s-a mai ferit..si-au intalnit pur si simplu buzele, ca apoi sa raman uimiti..

**

Urmatoarele 2 saptamani au decurs aproape perfect in relatia lor..apoi au inceput insa divergente.El vroia mai multa atentie, ea nu vroia sa fie sufocata, ii era teama sa nu se plictiseasca de el..cum i se intamplase deobicei in orice relatie.Si de data asta ii pasa, pentru ca nu era "orice relatie".

1luna.Octombrie. Era o seara friguroasa..intr-un parc,amandoi.
Ea statea in leagan,el se aseza in fata ei ..Si,poate prematur,dar din suflet..a rostit primul Te iubesc..Fata a ramas inmarmurita,;in coltul ochilor se vedea o lacrima.N-a avut puterea sa spuna nimic,doar l-a strans in brate si..a sperat ca ce a auzit,era un adevar..


Peste cateva zile,insa..



Va urma..



4 comentarii:

  1. povestea noastra...
    cu bune, cu rele..e povestea noastra..si pot spune ca e cea mai frumoasa...din tot ce am vazut pana acum...pentru ca tu stii mereu sa faci fiecare moment deosebit...stii mereu sa ma faci sa te iubesc...



    (asteptam partea a3a mami:-s)

    RăspundețiȘtergere
  2. Am o lacrima in coltul ochiului...Imi trezeste multe amintiri frumoase povestea asta...e o parte asemanatoare :-< >:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. de ce tot ce e atat de frumos trebuie sa fie in acelasi timp atat de trist...

    RăspundețiȘtergere

Tu la ce te gândești?