"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

26 octombrie 2008

Alaturi de ingeri..


V`ati intrebat vreodata cat valoreaza o viata de om?
Eu da..
Si stiti la ce concluzie am ajuns?
Nu valoreaza nimic.. pentru altii..iar pentru noi.. putin mai mult decat nimic.
Am fost rea?nu..realista.
Cred ca stim cu totii..de Simona, fetitza de 15 ani de la CNAIC care si`a pierdut viata, printr`un accident mai mult decat absurd.. Imaginati`va..cate planuri avea.. cate vise, prieteni pe care i`a lasat indurerati.. parinti..si sora ei..care in ziua inmormantarii a implinit 12 ani. Avea dragoste de oferit.. si bucurie de impartit pentru cei pe care ii iubea..dar, Dumnezeu a hotarat.. sa le ofere dragostea ei de acolo de sus.. aici ,n`a mai avut timp..
Nu v`a dat macar putin de gandit..intamplarea asta?
Nu credeti ca cel mai bine e..sa traiesti clipa.. si sa nu`ti distrugi prezentul, gandindu`te la viitor si la ce ar putea fi? pentru ca "viitor" e ceva..mai mult decat incert..
Nu sunt pesimista..nu..
Si sunt sigura ca sunt si altii care gandesc asa..
Ne facem atatea griji pentru ce vom face saptamana viitoare..
Pentru ..banii care ne vor trebui peste o luna si nu`i avem azi..dar noi ii vrem azi! pentru ca sa ne asiguram viitorul.
Multi ma invinuiesc.. pentru ca eu sunt asa" Mai e pana deseara,asteapta! poate eu peste 5 minute mor".. si n`am dreptate? nu vreti voi sa imi dati dreptate..dar asa este.
Sunt de parere..ca nu merita irosita nicio secunda din viata asta.. Pentru ca noi realizam cat de mult iubim o persoana , abia dupa ce o pierdem si nu mai putem face nimic. Si ne dam seama, cate am fi vrut sa`i spunem..si pentru cate am fi vrut sa ne cerem iertare.
Si mie mi`e dor..de unchiul meu, care a fost omorat la doar 23 de ani.. si care ma iubea enorm.. asta a fost acum 8 ani.. dar pentru mine pare ca a fost ieri..Si regret ca eram micuta atunci.. ca aveam 9 ani si nu am putut sa`i spun niciodata cat de mult inseamna pentru mine.
Asta e..ramanem doar cu regrete..si cu dorul de ei..Si cu speranta ca va veni ziua cand ii vom revedea..
Cred ca e timpul..sa ne impacam cu cei cu care nu mai vorbim de luni sau ani..
Sa`i iertam pe cei care ne`au gresit..
Si sa iubim pe toata lumea..
Sa daruim o imbratisare..si o vorba buna..
Sa traim azi..nu maine!
Azi suntem..maine..poate!


Ioan Slavici: Viata nu mai are rost cand speranta si increderea lipsesc. Trebuie sa mergi inainte... deoarece cand totul s-a prabusit si cand sufletul dobandeste certitudinea ca nimic nu mai foloseste la nimic, ca a ajuns la limita, poate iti spui: la ce bun.
Necunoscut: Te-ai nascut cu aripi, de ce preferi sa te tarai prin viata?



Stare:
piesa mea: Alaturi de ingeri - 3Sud Est

Someday - Flipsyde

How to Save a Life - The Fray





Dumnezeu s.o odihneasca..

3 comentarii:

  1. trist postul :(
    dar e scris frumos

    imi place blogul tau

    RăspundețiȘtergere
  2. *off..doamne cand imi amintesc ce fel a fost liceu de luni pana vineri..iar ma apuca plansu :|..sa vezi cum ieseau profi plangand de la ore..sa vezi k acolo langa clasa ei..era banca ei afara cu poza ei..cu lumanari si flori..:|..colegii ei cum i-au dedicat melodia ei preferata.doamne!:|.

    RăspundețiȘtergere
  3. *pff..nu mai stiu.lasa k am sa ii intreb pe colegii ei.

    RăspundețiȘtergere

Tu la ce te gândești?