"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

4 ianuarie 2017

Am iubit? Te-am iubit? Ai iubit?


De câte ori v-ați întrebat dacă ați iubit vreodată cu adevărat?
Ironia face ca definiția din dex a verbului a iubi să fie următoarea:

IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. A fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană (de sex opus). ♦ Refl. recipr. A avea sentimente de dragoste unul față de celălalt; spec. a avea relații sexuale cu o persoană (de sex opus). 2. Tranz. A avea afecțiune deosebită față de cineva sau ceva. 
Iar îndrăgostit, citându-l din nou pe dex:

ÎNDRĂGOSTÍ, îndrăgostesc, vb. IV. Refl. A prinde dragoste de cineva, a începe să iubească pe cineva; a se amoreza, a se înamora. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A iubi pe cineva.
Și acum să-mi spuneți câți dintre voi ați zâmbit ironic la ceea ce ați citit mai sus. Și câți dintre voi nu v-ați pus din nou întrebarea : oare am iubit vreodată? Dacă am încercat să caut o definiție pentru a iubi, am ajuns să mă învârt in cerc : a iubi înseamnă a fi îndrăgostit în timp ce a te îndrăgosti înseamnă a începe să iubești pe cineva (?!).
Atât de ambiguu. 
Nu vorbesc prea des la persoana I pentru că nu-mi doresc să distanțez cititorul de cuvintele mele. Îmi place mereu să cred ca cei care ajung aici din întâmplare, se regăsesc în ceea ce împărtășesc. Însă de această dată, vă voi scrie aceste rânduri diferit...pentru că ce am învățat din jur, de la oameni, de la viață..este că a iubi este diferit pentru fiecare dintre noi.
Perspectivă.
Fiecare dintre noi are propria sa definiție pentru iubire. Fiecare a trăit-o în modul său unic. Prin urmare, cum am putea crede vreodată că a iubi se rezumă la un singur om? 
Am învățat ca lucrurile au importanță în funcție de cât de multă le acordăm noi. Iubirea, indiferent ce înseamnă ea, ne-o manifestăm în funcție de cât de multă atenție și importanță acordăm oamenilor și lucrurilor din jurul nostru. Și nimeni vreodată nu va putea spune în locul meu sau al tău dacă eu sau tu am iubit sau nu. Nimeni nu ar trebui să îngăduie cuiva să-i spună 'tu nu știi să iubești' sau ' tu nu m-ai iubit niciodată',
De aceea iubirea poate fi și perfidă și pură și înspăimântătoare și minunată. Este așa cum îi ingădui eu sau tu să fie. Nu cum îți spun oamenii că este.


“I am not sure exactly what heaven will be like, but I know that when we die and it comes time for God to judge us, he will not ask, 'How many good things have you done in your life?' rather he will ask, 'How much love did you put into what you did?” 




4 septembrie 2016

Scrisoare către cel pe care nu l-am întâlnit



Către tine, 



Îți scriu din trecut, pentru a mă asigura că vei vrea să mă intâlnești in viitor. Îți scriu din trecut pentru că cine sunt astăzi, voi fi mereu. În cazul în care cuvintele mele vor fi neașteptate, în viitor vei ști să te ferești de mine. Îți scriu pentru că îmi pasă de sufletul tau, deși nu l-am întâlnit încă.

Iubesc viața. Viața cu fiecare detaliu al ei: cu oameni, animale, natură, zile mai bune, zile mai grele, tragedii, ploaie, vânt, mare..și așa mai departe. Spun asta ca să-mi amintesc până și mie că nu sunt un om rigid, plin de ură și răutate. Nu. Pot iubi lumea și în același timp mă pot îndepărta atat de mult de ea încât să nu cred în iubirea romantică dintre doi oameni. Este cert faptul că, ce consider eu a fi iubire, poate fi un nonsens pentru tine. Așa că nu-mi citi cuvintele cu o judecată aspră în minte. Aici este vorba de iubire, prin ochii mei.

Nu știu dacă iubești doar o dată în viață sau de mai multe ori. Nu știu dacă prima iubire este singura sau daca poți avea o a doua, a treia, a patra iubire..Nu știu nici măcar dacă ce am simțit până acum a fost într-adevăr iubire. Poate a fost doar o definiție universală pe care am transpus-o și în viața mea gândindu-mă că "asta trebuie să fie iubire". Dar cum știi sigur? Cum îți poți garanta ție și celui de lângă tine că ce se intâmplă este iubire? Nu poți, nu-i așa? Sau poate tu, cel ce citești acum, poți. 
Eu nu pot. 

Cred că orice rană se regenerează. Și cred în puterea cuvântului bun. Cred că uneori comunicăm prin bătăile inimii sau prin gânduri. Și mai cred în efectul benefic al empatiei. Cred că suntem capabili să oprim războaie cu bunătate. Cred că un gest de bunătate către un necunoscut poate salva vieți. Dar cu toate acestea, nu cred că (te) voi putea iubi vreodată. O să te pot tolera, cu fiecare cusur al tău. O sa te respect și voi fi bună cu tine. Îmi va păsa de tine necondiționat. Îți voi da tot ce dețin și te voi proteja. Te voi asculta nopți și zile întregi. Mă voi asigura că ai mâncat și că ai dormit. O să fiu alaturi de tine la eșec sau reușită. O să-ți tolerez prietenii si familia. O să merg în locuri pe care le alegi tu și voi asculta radioul pe care îl preferi și tu. O să-ți dau tot ce am și ce sunt, mai puțin iubire. Îți voi da ideea mea de iubire. Nu idealul, nu clișeul. Îți voi da tot ce mi-a lipsit mie când am crezut că iubirea era tot ce aveam nevoie. 

Nu vreau să fiu dragostea vieții tale și nici motivul pentru care te trezești dimineața. Nu trebuie să-ți placă cum mă îmbrac sau cum gătesc. Nu vreau altceva decât să-mi fii loial, să mă respecți și să tolerezi tot ce sunt. Așa că, să nu ai așteptări de la mine. Să nu aștepți să fiu aerul ce îl respiri. Să nu aștepți să te iubesc mai mult decât orice pe lume. Pentru că nu o voi face. Dacă te simți dezamăgit de cuvintele mele, îndepărtează-te de mine. 


N-am să-ți promit iubirea nesfârșită sub clar de lună. Promisiunile în momente de feerie dureaza exact cât acea clipă, așa că la ce folos? 


Cu un zâmbet în suflet,

cea pe care nu ai întalnit-o



P.s: “You don’t love because: you love despite; not for the virtues, but despite the faults.” William Faulkner









1 septembrie 2016

Autumn and Love


I love fall, I still do..



If You Forget Me

I want you to know
one thing.

You know how this is:
if I look
at the crystal moon, at the red branch
of the slow autumn at my window,
if I touch
near the fire
the impalpable ash
or the wrinkled body of the log,
everything carries me to you,
as if everything that exists,
aromas, light, metals,
were little boats
that sail
toward those isles of yours that wait for me.

Well, now,
if little by little you stop loving me
I shall stop loving you little by little.

If suddenly
you forget me
do not look for me,
for I shall already have forgotten you.

If you think it long and mad,
the wind of banners
that passes through my life,
and you decide
to leave me at the shore
of the heart where I have roots,
remember
that on that day,
at that hour,
I shall lift my arms
and my roots will set off
to seek another land.

But
if each day,
each hour,
you feel that you are destined for me
with implacable sweetness,
if each day a flower
climbs up to your lips to seek me,
ah my love, ah my own,
in me all that fire is repeated,
in me nothing is extinguished or forgotten,
my love feeds on your love, beloved,
and as long as you live it will be in your arms
without leaving mine.