"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

21 octombrie 2017

Scrisoare către un străin pe care l-am iubit: Epilog (I)






Străinule,




   Poate că gândurile chiar atrag realitatea înspre noi. Poate că nu are tocmai sens ce-mi spun acum, însă tind să cred că gândurile mele mi-au adus în fața ochilor lucruri de care mă tem dar pe care mi le doresc în același timp. Gândurile mele au fost oare cele care te-au făcut să-mi treci calea de două ori într-o săptămână? Oare eu te-am chemat? Pentru că știu că n-au fost gândurile tale cele care au sperat să ne intersectăm într-o bună zi.

   Știu că n-o să mă uiți niciodată cu adevărat. Și n-o spun din dorința ca lucrul acesta să se întâmple. Ba dimpotrivă. Mi-aș dori să uiți totul. Mi-aș dori să privesc în ochii tăi într-o bună zi și să văd prin tine. Nu va fi așa. Am rămas împregnată în amprenta sufletului tău. N-o spun cu mândrie, n-o spun cu ură, ci o spun ca cea care odată ți-a cunoscut sufletul într-atât de aproape încât putea să ți-l simtă în palme. Și știu că ești unul din acei oameni care va trece pe lângă mine pe stradă prefăcându-se că nu mă vede. Te simți mic în preajma mea. Nu ai niciun fel de putere asupra sufletului meu. Nu genul acela de putere manipulatoare despre care tu (să) ai habar. Prezența mea te intimidează, te simți ca un om gol în plină stradă. Știi că eu am văzut mai mult din tine decât ar mai putea vreodată cineva să vadă. Ți-e teamă de amintirea mea. O vei înnăbuși cu brutalitate; vei nega că am existat vreodată; vei refuza cu repulsie orice gând legat de mine și îți vei continua viața. Pentru că te pricepi atât de bine la asta. Dar inima te va trăda. Îți va bate cu putere gata să-ți iasă din piept. Însă tu ești omul gata să-și țină respirația numai ca să o oprească. Și o să negi. Și o să o minți și pe ea. Așa cum ai făcut cu mine; și cu cealaltă; și cu altele. Pentru că nu vei avea niciodată curajul să-i confesezi cum mâinile tale au transpirat pentru că eu ți-am trecut calea. Nu-i vei putea spune niciodată.

   Nu sunt cuvinte spuse cu răutate, nu este ceea ce-mi imaginez eu că se va întâmpla. Ci știu asta. Pentru o clipă îți vei aduce aminte. Pentru o clipa te vei întoarce cu mulți ani în urmă. Pentru o secundă te vei întreba ce-mi spune sufletul. Pentru o clipă inimile noastre se vor opri în tandem. Și după ce acea clipă va fi trecut, vei șterge tot, vei ridica zidul pe care ai știut mereu atât de bine să-l plasezi în jurul tău. Și vei bloca acea clipă undeva în străfundul inimii tale. Și singurul moment când acea clipă îți va mai cutreiera gândul va fi când ma vei vedea din nou. Eu am știut mereu că ești parte din mine. Pentru o clipă doar, vei ști și tu că simți la fel. Iar apoi, te vei întoarce la a fi ignorant, laș și prefăcut. Acea parte întunecată a ta pe care doar eu o știu. Scutul tău de apărare.
   Nu. Nu mi-e rușine de gândurile mele. Pentru că nu te vreau pe tine. Pentru că nu-ți doresc răul. De aceea nu mi-e rușine, pentru că nu ți-am făcut niciun rău vreodată. Pentru că am știut să accept realitatea chiar și când nu-mi mai doream să trăiesc în ea.

   Ai o datorie față de sufletul meu. Aceea de a nu nega că am fost acolo și nu ți-am dat drumul atunci când meritai să fii împins.


Rămas bun.




P.S. Nu, nu mai este despre tine. Mi-a fost teamă să-mi aștern gândurile, cred că mă gândeam prea mult la faptul că voi fi judecată pentru ele. Dar poate oamenii ar fi mai sinceri dacă nu ar fi atat de aspru judecați pentru gândurile lor.

04.09.2017


16 septembrie 2017

Cărți: Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman


Image result for un barbat pe nume ove citate


     Cred că există un timp potrivit pentru a face anumite lucruri. Și acest lucru se aplică până și atunci când citești cărți sau când vezi un film. Am ținut să precizez lucrul acesta deoarece cartea despre care am ales sa scriu câteva rânduri necesită o anumită stare atunci cand decizi că vrei să o citești. Există un moment potrivit pentru a citi cărți despre război, un moment pentru a citi cărți despre dezvoltare personala, cărți cu povești sau cărți fantastice.
     Prin pricina faptului că am învățat să ma cunosc pe mine din ce în ce mai bine, știu destul de bine să-mi aleg cărțile în funcție de starea mea. Gândiți-va că este exact ca atunci când ai chef sa vezi un film. Nu întotdeauna vă este indiferentă alegerea filmului. Sau atunci când dați skip melodiilor din playlist și vă opriți la una anume. Am vrut sa fac această introducere deoarece ar fi păcat ca aceasta carte să fie respinsă din pricina faptului că poate nu este citită la momentul potrivit.
     Poate că sunt subiectivă însa personajul principal al acestei cărți, Ove, m-a dus instant cu gândul la Micul Prinț al lui Antoine de Saint-Exupery. Ove este, în opinia mea, o versiune de 59 de ani a Micului Prinț care, daca ar fi continuat să locuiască pe pământ, ar fi evoluat în acest personaj al lui Backman. Nu vreau să divulg prea multe detalii deoarece cartea și-ar pierde din farmec. Este într-adevăr previzibilă pe alocuri și o lectură extrem de ușoară; eu am citit cele 400 de pagini în doar 3 zile. Vă sugerez să priviți dincolo de limbajul cărții care pare ca un script de film romantic. (Pe mine m-a dus cu gândul la Forrest Gump). Am înțeles ulterior că pentru a putea construi un personaj atât de complex și frumos precum Ove, este obligatoriu ca limbajul să fie simplu.
    O să vă las pe mai departe cu câteva pasaje din carte care mi-au atras atenția și care nu divulgă prea mult din firul întâmplărilor, astfel încât să puteți descoperi singuri farmecul acestei cărți. 

" Ove nu este "de groază". Cel puțin lui nu i se pare. Doar că îi plac ordinea și disciplina în toate. Nu crede că omul poate trece prin viață ca și când totul e înlocuibil. Ca și când loialitatea nu valoreaza nimic. În ziua de azi, lumea înlocuiește orice cu asemenea repeziciune, încât toată priceperea de a construi lucruri durabile a devenit inutilă. Nimănui nu-i mai pasă de calitate. [..] În ziua de azi, totul e depășit înainte să apuce să se uzeze. O țară întreagă care aplaudă faptul că nimeni nu mai face nimic temeinic. Proslăvie fără rezerve a mediocrității." p.111

"Faptele îi fac pe oameni ce sunt, nu vorbele." p.106

"Se spune că oamenii buni se nasc din propriile greșeli și că, adesea, devin încă și mai buni decât dacă n-ar fi greșit niciodată." p.194

"Ove învățase că, dacă n-ai nimic de spus, era mai bine să întrebi ceva, Și, dacă era ceva ce-i făcea pe oameni să uite că nu te plac, era să le dai posibilitatea să vorbească despre ei înșiși." p.198

"Multor oameni le vine greu să trăiască alături de cineva care prețuiește singurătatea. Nu le pică bine celor care nu o suportă." p.282

"Dar pe tristețe nu te poți baza. Când oamenii nu o împărtășesc, îi desparte." p.310

"Sonja a spus cândva că, pentru a înțelege oameni ca Ove și Rune, trebuia să înțelegi mai întâi că erau oameni prinși în epoca greșită. Oameni care aveau nevoie de lucruri simple în viață. Un acoperiș deasupra capului, o stradă liniștită, o anume marcă de mașini și o femeie care să îi fie fideli. O slujbă unde să aibă un rost. O casă în care lucrurile se strică în mod regulat, astfel încât sa aibă ceva de meșterit tot timpul." p.348

"Orice om vrea o viață demnă, doar că demnitatea înseamnă ceva diferit pentru fiecare." p.348

"Uneori e greu de explicat de ce unii oameni fac brusc lucrurile pe care le fac. Uneori e pentru că știu că, mai devreme sau mai târziu, trebuie să le facă și atunci își zic că e mai bine să le facă acum. Alteori, dimpotrivă, le fac pentru că își dau seama că trebuiau să le faca demult. [..] Cu toții credem că avem suficient timp să facem anumite lucruri. Că avem timp să spunem tot ce avem de spus. Și apoi se întâmplă ceva și, dintr-o dată, nu ne mai rămân decât cuvinte precum "dacă"." p.358

"E greu să recunoști că ai greșit. Mai ales când ai greșit vreme îndelungată." p. 387

""A iubi pe cineva e ca și cum te-ai muta într-o casă noua", obișnuia Sonja să zică. "La început ești îndrăgostit de tot ce-i nou, te minunezi în fiecare dimineață că-i casa ta, ca și cum te temi că, în orice clipă, poate să năvălească altcineva pe ușă și să spună că totu-i o mare greșeală și că, de fapt, nu ți se cuvine un loc atât de frumos. Apoi anii trec, fațada se scorojește, lemnul crapă pe ici, pe colo, și ajungi să iubești casa nu pentru cât de perfectă e, ci pentru imperfecțiunile ei. Îi știi toate unghiurile și ungherele. Știi cum să faci să nu se înțepenească cheia în yală când e ger. Știi care scânduri în podea se mișcă atunci când pășești pe ele și cum să deschizi ușile dulapului ca să nu scârțâie. Știi toate micile secrete care o fac căminul tău."" p.387-388



Lectură frumoasă :)









8 mai 2017

Everglow





"To me, it's about whether it's a loved one or a situation or a friend or a relationship that's finished or someone's passed away - I was really thinking about, after you've been through the sadness of something you also get this everglow." - Chris Martin


Despre asta este viata, nu? Despre acea stralucire eterna pe care o dobandesti dupa o intamplare profunda din viata ta, sau pe care o persoana ti-a oferit-o sau o relatie sau chiar pana si moartea cuiva drag. Dupa fiecare moment cheie al vietii noastre, dupa ce treci prin toate stadiile unei rupturi, la un moment-dat, devii senin si impacat cu tine. Nu este usor, nu sunt niste pasi standard de urmat dar cumva, razbesti. Cumva ajungi sa vezi imaginea in ansamblu si sa intelegi de ce a fost necesara acea intamplare. Iar daca inca nu ai ajuns acolo, daca zidurile din jurul tau inca se prabusesc, daca te simti vulnerabil(a) si nu gasesti raspunsuri pentru ce s-a intamplat, e in regula. Inca nu e momentul. 
Intr-o zi totul va avea un sens. Fiecare pas pe care l-ai facut, fiecare om pe care l-ai intalnit. Nimic nu e intamplator.