"Nu trebuie să trec prin viaţă fără să las o urmă,o lacrimă,o tresărire din câte am avut pentru tot ce mi s-a părut frumos şi bun." Cella Serghi

19 ianuarie 2013

Există viaţă după dragoste

 "Dac-ai şti cât am fugit de tine, până te-am întâlnit."- Mircea Eliade



      A trecut aproape un an,fără o lună doar.Cei din jur mă judecă şi mă tot întreabă de ce continui să-mi amintesc sau să vorbesc despre trecut,după atât timp.Ştii..când oamenii merg la psiholog, trebuie să vorbească despre durerile sau traumele lor pentru a se putea vindeca.Aşa e şi cu mine.Eu nu vorbesc despre asta,însă scriu.Şi da,recunosc,mă mai gândesc din când în când,aşa ca astăzi. 
      Da,am trecut mai departe,dar n-am trecut peste.Da,a fost greu,teribil de greu,dar într-un fel sau altul imunitatea sufletului meu este mult mai puternică acum.Scriu astăzi despre acest lucru pentru a-mi confirma,în primul rând mie,că există viaţă dupa o dragoste despre care nu am crezut vreodată că voi scrie la timpul trecut.
    Îmi amintesc de parcă mi s-a întamplat într-o alta viață,dar totuși îmi amintesc cu fiecare amănunt ziua în care ai plecat și ce a urmat după ea.Eram atât de sigură că te vei întoarce.Și ce naivă.Credeam despre mine că sunt de neînlocuit,că cea care îmi luase locul si ție inima,va fi o simplă himeră și va dispărea imediat cum tu te-ai fi convins că e doar o greșeală din viața ta.Am învățat atunci că nimeni nu este de neînlocuit.
   Au urmat stări sufletești pe care nu le mai cunoscusem până atunci.Mai întâi a fost negarea,urmată de ură și disperare.Am simțit abandonul,trădarea,minciuna. Tot ce era rău și urât se adunase în sufletul meu.În mod ironic,tot tu ai fost cel care mi-a spus "tu nu eşti aşa".Continuam să te caut.Nu-ţi ceream niciodată în mod direct să te întorci la mine,pentru că voiam să-ţi respect decizia.Nu-ţi ceream pentru că eu tot credeam că te vei întoarce tu singur.Şi telefonul niciodată nu suna.Şi răspunsurile tale erau din ce în ce mai întârziate şi reci.Tot ce primeam de la tine erau mila şi cuvintele de mulţumire pentru cât de minunată am fost.Şi uşor uşor te stingeai.Ca un om pe patul de moarte care respira şi vorbea din ce în ce mai greu.Te stingeai din mine.Simţeam cum îţi iei sufletul de lângă al meu,pleci şi nu te mai uiţi în urmă.
       Şi te-ai dus.
     Timp de câteva luni,rar de tot,te căutam.Mintea mea bolnavă de dragoste neîmpărtăşită spera să fii nefericit şi să ma chemi.Nimic nu a fost aşa cum mi-am închipuit.Ne-am revăzut în taină dupa 3luni.Mi-ai vorbit doar de ea și nici nu ai realizat.Abia atunci am înțeles că cel pe care îl iubeam nu mai există.Era doar în închipuirea mea.
    Apoi,te-am mai rugat o singură dată să ne vedem.Cu un pretext prost gândit din partea mea: să-ți dau o carte, Micul Prinț.Mi-ai spus că vei veni.Te-am așteptat tremurând,cu inima plină de teamă. Eram singură pe banca din parcul unde timp de trei ani și jumătate am mers împreună mereu.N-ai mai venit..și nici nu mi-ai spus.Am așteptat până ce se făcuse ora 23.Ți-am trimis cu frică două mesaje la care nici n-ai mai răspuns.Și m-ai lăsat așteptându-te..
     Din ziua aceea am încetat să te mai caut.
    Abia apoi am învățat să trăiesc pentru mine,să-mi port taina in suflet și să ma ridic de jos. Am reușit. Am trecut prin durere,umilință,tristețe,singurătate. Dacă n-aș fi făcut toate acele greșeli n-aș fi reușit să ajung aici.
    Există viață după o dragoste pierdută.Există.Trebuie doar să accepți ceea ce se întâmplă,să plângi până rămâi fără lacrimi și să simți durerea până în adâncul sufletului.Abia apoi,după ce tot răul din tine,care este mai periculos decât răul pricinuit de ceilalți,a ieșit ..atunci poți să începi să trăiești din nou.
       Dragostea?Nu,nu va dispărea în totalitate.
       Dar durerea cu siguranță dispare.




   
   
   Încă mai scriu despre tine,se pare..
Oare tu mai ai măcar un sfert de gând rezervat pentru mine din când în când?
    




11 comentarii:

  1. "Dragostea moare şi ea. Încet, pe nesimţite, perfid. Chiar dacă are clipe când îşi revine, când se agaţă de viaţă."

    Si ca o incurajare:"Greşeala pe care o face fiecare dintre noi este că se gândeşte prea mult la micile lui înfrângeri, la dorinţele lui personale şi prea puţin la acest miracol care e viaţa, la obligaţia pe care o avem faţă de ea, obligaţia de a o face mai frumoasă, mai bună..."

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu citatele astea, mi s-a facut dor sa-mi citesc cartea preferata..
      Ne scapa din vedere ca viata este frumoasa asa cum este ea, facem un capat de lume din ceva ce peste cativa ani poate nu va mai insemna nimic. Asa invatam, nu?
      Dragostea..se agata de speranta. Si speranta are intotdeauna doua taisuri. Trebuie sa acceptam ca moare oricat de mult ne-am dori sa o resuscitam uneori.

      Ștergere
  2. Vindecarea necesita timp dar din pacate timpul nu este doar al nostru.Zambeste zi de zi , alege sa faci asta si vei vedea ca ai dreptate in ceea ce ai spus mai sus "facem un capat de lume din ceva ce peste cativa ani poate nu va mai insemna nimic".
    Fericirea nu este o destinatie , alegi sa o simti zilnic poate si prin lucrurile marunte. Nu stiu cine este "El"pentru tine dar eu mereu mi-am impus ideea ca daca "el" , cel pe care l-am iubit este fericit, ma simt datoare fata de mine sa fiu si eu fericita.
    Fa din trecutul vostru o amintire placuta, impacheteaz-o frumos in inima ta si las-o acolo.Te vei simti mai bine..
    Cella spune la un moment dat ca dragostea este "o incatusare" , desprinde-te de ea,poti face asta.
    Viseaza!este gratis..

    ps:Este a 3a oara cand o citesc si ma inspira de fiecare data!:)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Fericirea nu este o destinatie". In sfarsit, cineva care este in tandem cu mine. Pentru ca in ultima vreme, am tot auzit oameni in jurul meu al caror tel este "sa fie fericiti". Ce e mai trist este ca, daca ii intrebi exact ce inseamna asta, nu vor sti sa raspunda.
      Mai bine ne-am gasi echilibrul, in loc sa alergam dupa fericire.

      El..sper sa fie fericit. Macar atat. Nu-mi conditionez fericirea mea de a lui. Chiar daca ar fi cel mai fericit sau nefericit om din lumea, asta nu ma mai priveste pe mine. Cand a depins de mine fericirea lui, am facut tot ce mi-a stat in putere.

      O sa ma desprind de ea cu totul, vine si ziua aceea.



      O seara cu zambet :)

      Ștergere
  3. Ce frumoasa urare de seara:)
    Oricat de dur ar suna ,oamenii care alearga dupa fericire, au goluri in suflet ..si ce trist este sa traiesti fara sa-ti dai sansa sa zambesti pentru ca simti implinire pret de o clipa si sa astepti ceva "mai mult, mai mare"

    Noi trebuie sa alegem zilnic sa traim bucuria vietii, pentru ca exista ceva Divin care ne ofera acest har.

    Am citit ceva in aceeasi nota :"If there are no ups and downs in your life it means you are dead"

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da!! Ma inspira asemena comentarii optimiste. In ciuda a ceea ce scriu aici, eu sunt o persoana optimista si vad partea frumoasa a vietii. Doar ca trebuie sa existe si un mod prin care sa-mi descarc energia negativa.
      As caracteriza ceea ce scriu ca fiind o revolta a sufletului care incearca sa-si redobandeasca linistea (pe deplin).

      Multumesc pentru randurile frumoase :)

      Ștergere
  4. Faptul ca pot "incuraja" in maniera asta ..pentru mine inseamna "reabilitare".
    Sufletul meu a fost pierdut printre dezamagiri si dureri prea mult timp si cred ca am avut nevoie si eu de ganduri bune.Acum daca e timpul meu pentru asta inseamna ca am inca un motiv pentru care sa ma bucur:)

    RăspundeţiȘtergere
  5. Si inca ceva,
    Astept sa citesc si ceva optimist data viitoare:)

    ps:Sunt in sesiune si cu toate acestea , aseara dupa ce ti-am raspuns ti-am citit tot blogul.Abia astept sa vad cu ce o sa ne mai incanti:)

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri

    1. O sa-mi dau silinta sa scot optimismul la suprafata si sa-l transpun in cuvinte :)

      p.s:Impartim aceeasi soarta cu sesiunea. Daca blogul meu a avut prioritate intr-o asemenea perioada, pot doar sa ma bucur si sa multumesc.
      Multa concentrare si bafta la examene :)

      Ștergere
  6. Cat suspin si totusi cata speranta. Cam asa as putea caracteriza postarile tale.

    Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat. Urasc momentul cand persoana langa care ne-am fi dorit sa imbatranim ne lasa un gust amar. Oare de ce patim una ca asta? Probabil pentru ca nu putem citi viitorul, sau, daca avem acel feeling ca totul e frumos acum dar s-ar putea sfarsi rau, in loc sa ne bazam pe instinct, inima hoata zice intr-una "Vreau! Vreau" si ii cadem victima. Ne convinge ca el/ea este alesul/aleasa, ca facem alegerea potrivita, dar in cele din urma ni se demonstreaza contrariul.

    Am citit si alte postari mai vechi de-ale tale, unele din ele insotite de poze si nu pot sa cred cum o fata ca tine ar putea sa pateasca asa ceva. Felul in care scrii ma face sa inteleg ca nu esti doar frumoasa fizic ci si sufleteste. As putea spune ca prezinti toate semnalmentele de "she's a keeper" ;). Si totusi a trebuit sa treci prin asta.

    Sper ca intr-o buna zi lucrurile sa se aseze si pentru tine si ramane de vazut cand vei fi pregatita sa iubesti din nou. La aceasta intrebare doar tu ai raspunsul si sunt convins ca data viitoare vei face alegerea cea buna.

    Pacat ca nu suntem din acelasi oras. Te-as fi invitat la o cafea :P

    Sa auzim numai de bine.

    RăspundeţiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Speranta ma tine in viata. Intotdeauna trebuie sa speri si sa crezi.Insa fiecare va alege in ce anume sa creada si sa spere.

      Mie nu-mi pare rau ca mi s-a intamplat. Am invatat din asta cat pentru o viata. Si sa stii ca daca am citi viitorul,viata n-ar mai avea farmec.Ca si Blaga, mie imi place sa "adancesc misterul".

      Nu pot decat sa ma bucur ca m-ai citit si sa-ti multumesc pentru cuvintele frumoase.

      Intr-o buna zi...continuarea e asa cum ai spus si tu.


      O seara cu zambet actorule grabit :)

      Ștergere

Tu la ce te gândești?